În lume domină banul şi cultura aruncării la gunoi, practici care slăbesc respectul datorat vieţii umane şi mediului, a spus Papa Francisc la cateheza audienţei generale de miercuri, în Piaţa Sfântul Petru, în prezența a circa 80 de mii de pelerini.
Inspirându-se din Evanghelia recentei solemnităţi „Trupul şi Sângele Domnului”,din ritul latin, în care Isus dă de mâncare unei mulţimi înmulţind cinci pâini şi doi peşti, iar la sfârşit cere discipolilor să nu se arunce nimic din alimentele rămase, Papa Francisc a spus că Ziua Internaţională a Mediului, marcată miercuri la iniţiativa Naţiunilor Unite, ne îndeamnă că contrastăm risipa de alimente şi să îmbunătăţim distribuirea acestora în lume”.
Poziţia a Papei în privinţa risipei de alimente a fost foarte clară: cele ce se aruncă, a afirmat, sunt ca şi cum ar fi furate de pe masa celor săraci.
Printr-o cateheză înflăcărată, Papa Francisc a atras atenţia conştiinţelor, ale creştinilor în primul rând, cu privire la absurditatea unei asemenea situaţii. Şi, ca de obicei, a folosit exemple care nu lasă spaţiu la prea multe obiecţii: „Dacă într-o noapte de iarnă, aici, aproape de Via Ottaviano (nu departe de bazilica San Pietro), de exemplu, moare o persoană, acest fapt nu este considerat o ştire. Dacă în atâtea părţi ale lumii sunt copii care nu au de mâncare, acest lucru nu este o ştire, pare normal să fie aşa. Dar nu poate să fie aşa! (…) Dimpotrivă, o scădere de zece puncte la bursele unor oraşe, constituie o tragedie. Unul care moare nu este ştire, dar dacă indicele burselor coboară cu zece puncte, este o tragedie. În acest fel, persoanele sunt aruncate ca şi cum ar fi gunoaie!”.
Denunţul Papei a răsunat între aplauzele miilor de pelerini care s-au adunat în Piaţa Sf. Petru. Papa a explicat originea acestei crize care l-a făcut pe om să nu mai fie custodele, păzitorul pământului – după cum era planul lui Dumnezeu – ci deseori, unul care exploatează şi manipulează, punând în pericol umanitatea însăşi: „Biserica a subliniat aceasta de mai multe ori. Mulţi spun: într-adevăr, are dreptate, e adevărat, dar sistemul continuă ca înainte, pentru că ceea ce domină este dinamica unei economii şi a unei finanţe carente din punct de vedere etic. Ceea ce comandă astăzi nu este omul, este banul, banul, banii comandă. Şi Dumnezeu, Tatăl Nostru, a încredinţat misiunea de a fi păzitorii pământului nu banilor, ci nouă, bărbaţilor şi femeilor. Noi avem această îndatorire!”.
În schimb, a observat Papa Francisc, „bărbaţi şi femei sunt jertfiţi idolilor profitului şi consumului”. Este aşa numita „cultură a aruncării la gunoi”, în virtutea căreia „dacă se strică un computer este o tragedie”, în timp ce necesităţile şi dramele atâtor oameni „ajung să fie considerate o normalitate”. Într-un asemenea cadru, chiar şi viaţa umană ajunge să fie ceva ce poate fi aruncat la coşul de gunoi: „Viaţa umană, persoana, nu mai sunt percepute ca valoare primară de respectat şi ocrotit, mai ales dacă este săracă sau cu handicap, dacă nu este încă de folos – precum copilul încă nenăscut – sau dacă nu mai este de folos – precum cel bătrân. Această cultură a aruncării la coş ne-a făcut să devenim insensibili chiar şi la risipa şi aruncarea alimentelor, cu atât mai detestabilă cu cât în atâtea părţi ale lumii, din nefericire, multe persoane şi familii suferă de foame şi malnutriţie”.
Papa Francisc a spus că această situaţie provine din acel consumism care „ne-a indus să ne obişnuim cu superfluul şi cu risipa zilnică a alimentelor”: „Să ne amintim bine, însă, că hrana care se aruncă este ca şi cum ar fi furată de pe masa celui sărac, a celui care suferă de foame! Îi îndemn pe toţi să se gândească la problema pierderii şi risipei de alimente pentru a găsi căi şi modalităţi care, abordând cu seriozitate această problematică, să fie vehicul de solidaritate şi împărtăşire cu cei mai nevoiaşi”.
Viziunea creştină asupra mediului, încredinţat de Dumnezeu grijii omului, ajută, în schimb la stabilirea unui raport just cu bunurile naturii, potrivit acelei „ecologii umane” evocată de Papi în repetate rânduri: „A cultiva şi a păzi creaţia este o indicaţie a lui Dumnezeu dată nu doar la începutul istoriei, dar fiecăruia dintre noi, este parte din planul său, înseamnă a face să crească lumea cu responsabilitate, a o transforma ca să devină o grădină, un loc în care toţi să poată locui”.
La saluturile în alte limbi, citite de colaboratorii săi, Sfântul Părinte a amintit, printre altele, că luna iunie este dedicată de pietatea populară devoţiunii faţă de Inima Preasfântă a lui Isus.
Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Papa Francisc la încheierea audienţei generale de miercuri, în Piaţa San Pietro, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.
Sursa:ro.radiovaticana.va
