Un indian aztec convertit fusese botezat în anul 1525 la vârsta de 57 de ani sub numele de Juan Diego. Deşi locuia la vreo 15 km de Mexic, el venea în fiecare zi pentru a participa la Liturghie. La 9 decembrie 1531, cum era pe drum, trecând pe lângă o colină ce se afla în apropierea unui templu închinat unei zeiţe, el a auzit concertul magnific a mii de păsări. Ridicând capul, a văzut un nor alb înconjurat de un minunat curcubeu. Din lumina albă ce ieşea din nor el a văzut apărând o femeie tânără şi frumoasă, învăluită de o lumină puternică, o lumină ce dădea colinei un ton minunat. Natura strălucea asemenea unor pietre preţioase iar colina se încorona cu pietre în culorile curcubeului ca şi când un foc interior le iradia. Doamna stătea acolo, deasupra colinei metamorfozate şi era de o frumuseţe ieşită din comun încât i-a tăiat suflarea lui Juan Diego. Hainele ei străluceau într-un mod supranatural însă lumina şi culoarea dispăreau în faţa splendorii chipului şi privirii ei.
Un zâmbet plin de iubire şi compasiune l-a întâmpinat pe Juan Diego, care se apropia. Ea îşi manifestă dorinţa ca templul zeiţei să fie înlocuit cu o biserică închinată lui Dumnezeu. Un episcop ce a fost înştiinţat l-a rugat pe Juan să ceară de la Doamnă un semn înainte de a începe construirea bisericii. Sfânta Fecioară i-a cerut lui Juan să urce în vârful colinei să culeagă trandafirii ce creşteau acolo şi să-i aducă. Juan Diego a executat aceasta şi a adus Fecioarei frumoşii trandafiri găsiţi acolo. Ea a făcut un minunat buchet pe care Juan l-a dus episcopului povestindu-i ce s-a întâmplat. Apoi şi-a deznodat de după gât poala tilmei iar trandafirii au căzut pe jos. Văzând aceasta episcopul a căzut în genunchi, iar surprinzător imaginea sfintei Fecioare era imprimată în culori exact aşa cum îi apăruse mesagerului său care nu bănuia nimic. Episcopul a aşezat trandafirii în capela sa, în faţa sfântului Sacrament împreună cu tilma cu icoana miraculoasă.
Sfânta Fecioară Maria de la Guadalupe este singura icoană ce s-a imprimat ea însăşi în interiorul tilmei lui Juan Diego. Portretul ei îşi păstrează în mod miraculos culorile din 1531, iar tilma care îi serveşte drept suport îşi păstrează proprietăţile naturale. Ea ne arată că trăieşte mereu în icoana ei! Studii oftalmologice realizate pe ochii Mariei au detectat faptul că, apropiind de ei o sursă de lumină, retina se contractă iar îndepărtând-o se dilată din nou, exact cum se întâmplă într-un ochi viu. Temperatura fibrei de agavă menţine o temperatură constantă de 36,6 grade asemănătoare aceleia a unui om în viaţă. Unul dintre medicii ce analizau mantia şi-a aşezat stetoscopul sub pamblica pe care o are Maria la brâu şi a auzit bătăi ce se repetau ritmic, la 115 pulsaţii pe minut, ca la un copil în sânul matern.
Studii ştiinţifice nu reuşesc să descopere originea coloritului ce formează icoana, nici modul în care a fost pictată. Oamenii de ştiinţă de la NASA au afirmat că materialul care formează culorile nu aparţine niciunui grup de elemente cunoscute pe pământ. S-a trecut o rază laser lateral peste ţesătură şi s-a constatat faptul că la această coloratură nu se află nici pe faţă nici pe dos ci culorile plutesc la o distanţă de zecimi de milimetru deasupra ţesăturii, fără a o atinge. Culorile plutesc în aer pe suprafaţa mantiei. Fibra de agavă, care constituie pânza icoanei, nu poate dura mai mult de 20-30 de ani. Acum câteva secole s-a pictat o replică a icoanei pe o pânză din fibră de agavă însă aceasta s-a dezintegrat după câteva decenii. În aproape 500 de ani de la minune, icoana Mariei este le fel de rezistentă ca în prima zi.
Ştiinţa nu-şi explică originea incoruptibilităţii pânzei. În 1791 s-a vărsat din greşeală acid clorhidric în partea de sus a pânzei. În decurs de 30 de zile fără vreun tratament anume, ţesutul afectat s-a reconstruit în mod miraculos. Stelele vizibile pe mantia Mariei reflectă configuraţia exactă şi poziţia pe care o avea cerul Mexicului în ziua în care s-a produs minunea. La începutul secolului al XX-lea, un om pus de guvern a ascuns o bombă de mare putere într-un aranjament floral, pe care l-a aşezat la picioarele icoanei. Explozia a distrus totul în jur mai puţin pânza, care a rămas în perfectă stare de conservare.
Ştiinţa a descoperit că ochii Mariei deţin cele trei efecte de refracţie a imaginii a oricărui ochi omenesc. În ochii Mariei s-au descoperit minuscule imagini omeneşti pe care nici un artist nu le-ar putea picta. Sunt două scene şi amândouă se repetă în ambii ochi. Imaginea a fost mărită cu ajutorul tehnologiei digitale şi s-a descoperit faptul că în ochii săi este reprodusă figura indianului Juan Diego desfăcând pânza înaintea episcopului.
Unul dintre principalele obiceiuri legate de Icoana Maicii Domnului de la Guadalupe este că femeile însărcinate sau mamele care au născut să vină să se închine şi să-şi prezinte pruncii Preasfintei Fecioare, oferindu-i protecţiei celei care l-a primit şi l-a purtat pe Fiul lui Dumnezeu în pântecele ei.
Sfânta Fecioară Maria de la Guadalupe, roagă-te pentru noi!
