Jubileul milostivirii în Episcopia greco-catolică de București
Marți seara, la orele 18, 30 la Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare” din București s-a celebrat Sfânta Liturghie dedicată începutului Jubileului Milostivirii.
Evanghelia zilei (Luca 21,12-19) – a spus episcopul – ne surprinde cu seriozitatea mărturiei care nu poate fi disociată de prețul de sânge al Domnului. Prospețimea cuvântului lui Dumnezeu este valabilă pentru noi dacă, de la o zi la alta, suntem mai însetați de căutarea voinței divine și de dorul de a o împlini. Altfel, totul este o exteriorizare fără sens care nu duce pe nimeni aproape de Isus. Nici pe noi, nici pe alții.
Cuvântul zilei ne surprinde, nu-l simțim aproape, fiindcă ne vorbește de riscul de a fi cu Isus. De ce? Provocarea martiriului lasă mai curând întrevederea slăbiciunii proprii și o credință de decor. Or, tocmai gârbovirile omului sunt locurile de har, nu gloria lui deșartă. Nimeni, până nu primește harul smereniei nu este în stare de a recunoaște întunericul dinlăuntrul său.
Vremurile în care trăim sunt marcate de păcatul transformat în virtute și de nelegiuirea lipsei conștiinței ca normalitate de impus. Această stare de situație nu se datorează doar Răului, care dușmănește oricum lumina și Adevărul, ci și slabei mărturii creștine, mărginite la datini exterioare, fără smerenie, fără jertfă și fără răbdare. Dar Hristos ne asigură că mărturia extremă, martiriul, nu e un privilegiu, ci face parte din constituția firii creștinului. A trăi cu adevărat în respect față de Domnul, din dragoste pentru El, aduce cu sine răzvrătirea spiritului lumii. Orice compromis întinează puritatea harului care, deși nu se dă cu măsură, este coborât în inimă la un simplu târg ieftin.
A suferi pentru Hristos este, deci, constitutiv chemării în credință. Și, este știut că nu trebuie să ne fie frică dacă nu uităm că demnitatea ne provine de la Cruce, de la lacrimile Mamei Sfinte, de la dragostea răstignită a Fiului și până la urmă din bucuria de a primi iertarea și împăcarea cu Dumnezeu – din har. Anul jubiliar nu înseamnă că Dumnezeu e crud sau indiferent în restul timpului. Acest timp de har pentru Biserică este o minune zilnică pentru cel care se străduiește să nu rămână în păcat. Este, însă, esențial pentru cel departe de Domnul să afle în viața autentică a creștinilor adevărați miracolul iertării. Și să regăsească, poate mai ușor, o cale care duce spre Inima lui Dumnezeu”.
În comuniune cu Biserica întreagă și Sfântul Părinte Papa Francisc, la sfârșitul liturghiei Preasfințitul Mihai, împreună cu confrații preoți celebranți și toți cei prezenți, au ieșit în fața bisericii pentru a reînnoi mai întâi, în fața ușii închise, Consacrarea Eparhiei la Inima Maicii Sfinte. S-a rostit apoi rugăciunea Anului Sfânt urmată de dialogul pascal de la intrarea în biserică cu cele trei întrebări. Astfel, toți cei prezenți au reintrat apoi pe „Poarta sfântă” a Eparhiei pentru a trăi și mărturisi bucuria întâlnirii cu Cel Răstignit. Prin și cu Maica Domnului, așadar, spre Inima lui Dumnezeu.
Au fost prezenți și au concelebrat cu bucurie la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa Cornel Damian, episcop auxiliar de București – care cu această ocazie a fost felicitat pentru cei 12 ani de episcopat – și Monseniorul Baudouin Muankembe, Însărcinat cu afaceri al Nunțiaturii apostolice la București.
Jubileul începe astfel în România, în aceeași zi cu cel de la Roma. De la București, pe toate acele căi minunate, acolo unde harul și lumina lui Dumnezeu pot de azi să-și afle rostul strălucirii. Pe deplin cuvânt și întru adevăr, acolo unde trebuie să fie: în întuneric.
| Vizualizare galerie imagini |
