Nu te enerva din cauza răufăcătorilor,
Nici nu-i invidia pe cei ce săvârşesc fărădelegea.
Precum iarba, curând se vor usca
Şi ca verdeaţa pajiştii, degrabă se vor ofili.
Nădăjduieşte în Domnul şi împlineşte binele:
Vei locui pământul şi te vei înfrupta în siguranţă.
Caută-ţi bucuria în Domnul:
El va împlini cererile inimii tale.
Încredinţează-i Domnului viaţa ta,
Încrede-te în El şi El va interveni:
Va face să strălucească ca lumina judecata ta
Şi dreptatea ta va sclipi ca soarele amiezii.
Stai în tăcere în faţa Domnului şi speră în El;
Nu te înfuria pentru cei ce au succes,
Pentru cei ce uneltesc cu viclenie.
Părăseşte mânia şi lasă supărarea,
Nu te enerva: ar ieşi rău;
Pentru că cei vicleni vor pieri,
Însă cine speră în Domnul va moşteni pământul.
Încă puţin şi va dispărea cel rău:
Vei căuta locul lui şi el nu va mai fi găsit.
Iar săracii vor moşteni pământul
Şi se vor bucura de multă pace.
Omul rău unelteşte împotriva celui drept,
Contra sa scrâşneşte din dinţi.
Însă Domnul râde de el,
Pentru că vede ziua sa venind.
Cei răi îşi scot sabia din teacă şi-şi întind arcul,
Ca să-l doboare pe sărac şi pe sărman,
Ca să-i ucidă pe cei ce păşesc în sinceritate.
Dar sabia, le va pătrunde în propria inimă
Şi arcurile lor se vor frânge.
Este mai de dorit puţinul celui drept
Decât belşugul răufăcătorilor,
Braţele păcătoşilor vor fi zdrobite,
Însă Domnul este sprijinul drepţilor.
Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi:
Moştenirea lor va dăinui în veac.
Nu se vor ruşina în ziua necazului
Şi în timp de foamete vor fi săturaţi.
De fapt, răufăcătorii vor pieri;
Vrăjmaşii Domnului vor dispărea;
Precum frumuseţea pajiştii,
În fum vor fi nimiciţi.
Omul rău ia împrumut şi nu mai restituie,
Celui drept însă i se face milă şi oferă în dar.
Cei ce sunt binecuvântaţi de Domnul, vor moşteni pământul,
Iar cei ce sunt de el blestemaţi, vor fi ruinaţi.
Domnul întăreşte şi asigură paşii omului
Şi se bucură de calea sa.
Dacă va cădea, nu va rămâne jos,
Pentru că Domnul îl ţine de mână.
Am fost copil iar acum sunt bătrân:
N-am văzut niciodată să fie părăsit omul drept,
Nici pe fii săi să cerşească pâine;
În fiecare zi el se milostiveşte şi dă împrumut
Şi va fi binecuvântată seminţia sa.
Stai departe de rău şi săvârşeşte binele,
Şi totdeauna vei avea o casă.
Pentru că Domnul iubeşte pe cel drept
Si nu-i părăseşte pe cei ce-i sunt devotaţi.
Oamenii nedrepti vor fi nimiciţi pe vecie
Şi neamul răufăcătorilor va fi stârpit.
Drepţii vor moşteni pământul
Şi vor locui pe el în veacul veacului.
Gura dreptului va deprinde înţelepciunea
Şi limba lui va spune dreptatea;
Legea Dumnezeului său este în inima lui:
Paşii lui nu se vor poticni.
Păcătosul îl pândeşte pe cel drept
Şi caută să-l omoare.
Însă Domnul nu-l abandonează în mâinile lui,
La judecată, nu va lăsa să fie condamnat.
Nădăjduieşte în Domnul şi păzeşte calea Lui:
El te va înălţa ca să moşteneşti pământul,
Îi vei vedea nimiciţi pe răufăcători.
Am văzut un răufăcător trumfând,
Viguros precum codrul verde;
M-am întors şi iată că nu mai era acolo,
L-am căutat şi nu a mai fost de găsit.
Observă pe omul integru, priveşte spre omul drept:
Pentru că omul păcii va avea urmaşi.
Însă păcătoşii vor fi nimiciţi toţi împreună,
Descendenţii răufăcătorilor vor fi stârpiţi.
Mântuirea celor drepţi vine de la Domnul:
El le este întărire în vremea suferinţei.
Domnul îi ajută şi îi eliberează,
Îi scapă de răufăcători şi îi mântuieşte,
Pentru că s-au adăpostit întru-Însul.
Nu te enerva din cauza răufăcătorilor, nici nu-i invidia pe cei ce săvârşesc fărădelegea. Sfântul Efrem Sirul spune în legătură cu acest verset că cel rău prin felul său de a fi, vrea să-l tragă şi pe omul bun în mreaja răului; încearcă să-l fascineze cu lucruri aparent seducătoare şi ar face orice ca cel bun să îl uite pe Dumnezeu.
Stai în tăcere în faţa Domnului şi speră în El; nu te înfuria pentru cei ce au succes. Pericolul îl pândeşte în timpul vieţii şi pe omul credincios; nimic nu este garantat în timpul vieţii şi sfântul Augustin îndeamnă pe cei devotaţi Domnului să nu permită să le fie tulburată credinţa pentru că atât timp cât sunt pe pământ vor fi trataţi precum a fost şi Învăţătorul Isus.
Domnul cunoaşte zilele celor neprihăniţi: moştenirea lor va dăinui în veac. Origen meditând acest verset ne spune: “moştenirea despre care e vorba este cunoaşterea lui Dumnezeu pe care o are făptura spirituală. Porţia de lacrimi pe care o primesc drepţii în această viaţă nu trebuie văzută ca o nedreptate ci dimpotrivă, ca un exerciţiu al răbdării. Umblă pe calea cea strâmtă dar nu vor fi condamnaţi în vremea judecăţii Domnului, atunci când va coborî mânia peste păcătoşi. În timp ce păcătoşii mor din cauza foametei spirituale şi sunt privaţi de pâinea coborâtă din cer, cei drepţi se bucură şi se îndestulează de Dumnezeu”.
