Victor Mihali de Apșa, ultimul mitropolit al românilor greco-catolici din Austro-Ungaria

Înaltul prelat s-a aflat în primul rând al luptei naționale a românilor ardeleni, însă a murit înainte să vadă împlinită Unirea Transilvaniei cu România.

Una dintre cele mai importante perso­nalități din istoria maramure­șenilor este mitropolitul Victor Mihali de Apșa. Deși s-a născut în 1841 în Ieud, el este considerat drept cel mai strălucit reprezentant intelectual al românilor din Maramureșul istoric, de dincolo de Tisa. Familia sa se numără printre cele mai vechi dinastii de nobili maramureșeni, posesori ai unor diplome nobiliare acordate de regii angevini ai Ungariei. Fratele său, istoricul Ioan Mihali de Apșa, a ajuns membru al Academiei și este considerat drept cel mai mare specialist în studiul diplomelor nobiliare maramureșene. Cei doi frați s-au numărat printre fruntașii mișcării naționale a românilor ardeleni.

O personalitate puternică

Victor Mihali de Apșa a studiat la liceul piariștilor din Sighet, apoi și-a continuat studiile în domeniul teologic la Oradea, Târnavia și Cașovia, unde a obținut bacalaureatul. Și-a continuat studiile de filosofie și teologie la Roma, la Colegiul Sfântul Atanasie. Studiile sale au fost strălucite, iar la 8 noiembrie 1863 a fost hirotonit preot greco-catolic în Roma. Întors în Transilvania, el a fost numit profesor la Seminarul din Gherla. Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa, el însuși exponent al nobilimii românești din Transilvania, l-a transferat la Blaj, unde a primit diferite funcțiuni în curia mitropolitană. În calitate de secretar al mitropolitului, Victor Mihali de Apșa a participat la Conciliul Vatican I. În 1874, Victor Mihali de Apșa, care se dovedise unul dintre cei mai talentați preoți, a fost hirotonit episcop de Lugoj, în condițiile în care scaunul eparhial rămăsese vacant, după transferul episcopului Ioan Olteanu la Oradea. Părea că ierarhul va sta multă vreme în scaunul eparhial din Banat, însă, în 1893, prietenul și protectorul său, Ioan Vancea de Buteasa, a murit, iar Victor Mihali de Apșa a fost ales mitropolit. Alegerea a fost confirmată și de împăratul Francisc Iosif, iar Papa Leon al XIII-lea l-a înscăunat pe marele ierarh ca mitropolit în 1894. Victor Mihali de Apșa a inițiat o amplă acțiune de aducere la zi (aggiornamento) a Bisericii Române Unite cu Roma. El a convocat două sinoade arhidiecezane și un conciliu provincial, în 1900, care a celebrat 200 de ani de la Unirea bisericească a românilor ardeleni cu Biserica Romei. Aceste demersuri au sincronizat Biserica Greco-Catolică cu ceea ce se întâmpla în Biserica Catolică din Occident. Era perioada în care Papa Leon al ­XIII-lea promova enciclica Rerum novarum, care a fost cea mai viguroasă reacție a crești­ni­lor la ideologia marxistă. ­Enciclica a pus bazele creștin-democrației europene.

Lider național

Victor Mihali de Apșa a condus, alături de dr. Ioan Rațiu, Vasile Lucaciu și alți lideri ai românilor ardeleni, Mișcarea Memorandistă, care a marcat un punct culminant în lupta românilor ardeleni pentru drepturi naționale. Condamnarea liderilor românilor ardeleni la ani grei de închisoare l-a determinat pe Victor Mihali de Apșa să pledeze, alături de Ioan Slavici, pentru abandonarea tacticii pasiviste a Partidului Națio­nal Român, care presupunea neparticiparea la viața publică, ca semn al nerecunoașterii anexării Transilvaniei la Ungaria din 1867. Ca urmare a trecerii la politica activistă, românii ardeleni au reușit să trimită în Parlamentul din Budapesta lideri de excepție, care au reușit să exprime și să se lupte pentru drepturile românilor. Din generația formată sub îndrumarea lui Victor Mihali de Apșa au făcut parte Iuliu Maniu, care a fost avocatul mitropoliei conduse de marele intelectual maramureșean, Alexandru ­Vaida-Voievod sau Octavian Goga. Victor Mihali de Apșa a comis și un gest de sfidare a autorită­ților austro-ungare. În 1916, în momentul în care Regatul României a intrat în Primul Război Mondial, autoritățile austro-ungare au cerut liderilor celor două biserici istorice ale românilor ardeleni să ia atitudine împotriva fraților lor. Ierarhia ortodoxă a semnat un document odios, publicat de ziarul Telegraful din Sibiu, în care afuriseau, practic, armata română care pornise să dezrobească Transilvania. Victor Mihali de Apșa a refuzat cu curaj să facă acest lucru. Din păcate, el a murit înainte să vadă realizată Marea Unire. El s-a mutat la Părintele Ceresc la 21 ianuarie 1918.