Preasfinţia Voastră,
Preacucernice Părinte Protopop,
Cucernici Părinți,
Mult stimat și onorat auditoriu,
Cu bucurie mare am primit invitația de a mă alătura la manifestările organizate cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la nașterea Episcopului Greco-Catolic Grigore Maior. Salut inițiativa Episcopiei Române Unită cu Roma a Maramureșului, în colaborare cu autoritățile locale și cu distinșii reprezentanți ai lumii academice, de a organiza prezentul Colocviu științific împreună cu expoziția tematică dedicată acestui eveniment.
Din motive binecuvântate, sunt împreună cu Preasfinția Voastră și cu toți ceilalți participanți doar în mod spiritual, însă Vă asigur de comuniunea întru rugăciune.
Prin manifestarea de astăzi, se dorește creionarea imaginii unui om și a unui ierarh vizionar, vlădica Grigore Maior, și mai ales dragostea sa față de Dumnezeu și față de semeni. Acest fapt se evidențiază prin faptul de a fi „citit” semnele timpului si de a fi descoperit degetul Proniei Divine în zbuciumul epocii contemporane lui, toate înspre binele poporului lui Dumnezeu ce îi fusese încredințat spre păstorire. După ce pe 23 aprilie 1773, a primit hirotonirea arhierească în biserica curţii imperiale de la Viena, episcopul Grigore Maior, așa cum este cunoscut, s-a remarcat printr-o grijă deosebită pentru restaurarea Catedralei din Blaj şi a bisericii din curtea episcopală. Între multe altele, vlădica Grigore a înțeles importanța de a fi a regularizat "beneficiul de pâine" pentru elevii Blajului, mai ales că el însuși fusese unul dintre primii profesori ai şcolilor numite atât de frumos „fântâni ale darurilor” deschise de ierarhul Petru Pavel Aron în anul 1754. Tot prin contribuţia sa, odată cu deschiderea şcolilor s-a înfiinţat şi tipografia Blajului. Din dorința de a avea un cler cât mai bine pregătit, a ales să trimită tineri la studii în Tirnavia, Viena şi Roma, fiind totodată, și îndrumător al corifeilor Şcolii Ardelene.
Figura lui Grigore Maior se încadrează astfel în contextul complex al istoriei Bisericii noastre de după retragerea episcopului Inochentie Micu Klein, perioadă de consolidare a Sfintei Uniri cu Biserica Romei în urma Sinodului de la Alba Iulia din 7 octombrie 1698.
Precum amintește Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în Scrisoarea Apostolică publicată în anul 2000 cu ocazia celui de-al treilea centenar de la Unirea cu Roma, motivațiile care au determinat acest act epocal au fost determinate în primul rând de „dorinţa de a restabili deplina comuniune cu Scaunul Apostolic al Urmașului lui Petru”, născută în inimile creștinilor români şi ale păstorilor lor în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. „Aceşti ucenici ai lui Cristos, continuă Sfântul Părinte, mânaţi de o arzătoare dorinţă de reformă în Biserică şi de unitatea acesteia, simţind în adâncul inimilor lor o legătură străveche cu Biserica şi cu Cetatea în care au fost martirizaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, au pornit o mişcare care, pas cu pas, va ajunge să înfăptuiască deplina unire cu Roma”.
Arhiereul Grigore Maior a fost om al timpului său și, totodată, instrument al Providenței Divine. Prin memorabilele sale vizite pastorale în multe parohii pe cuprinsul Transilvaniei, episcopul s-a arătat sensibil la nedreptățile sociale cu care se confruntau credincioșii săi, arătând modul în care credința catolică şi cultura meleagurilor noastre pot să viețuiască împreună și să se îmbogăţească reciproc, în diversitatea carismelor și a tradițiilor în care Evanghelia s-a inculturat.
Încheiem citândul pe acelasi Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea: „Biserica Greco-Catolică din România îşi are rădăcinile sale în Cuvântul lui Dumnezeu, în învăţătura Părinţilor Bisericii şi în Tradiţia bizantină, dar şi-a găsit un chip cu totul deosebit prin Unirea cu Scaunul Apostolic şi prin stigmatul persecuţiilor secolului al XX-lea, pe lângă latinitatea poporului său. Din toate aceste elemente rezultă identitatea Bisericii voastre, a cărei temelie ultimă este Preasfânta Treime. Aceasta este originea primară, izvorul „de apă vie”, la care se cuvine să recurgem mereu”.
† Cardinal LUCIAN
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
