(Duminica bogatului nemilostiv)
Parabola acestui bogat anonim și a săracului Lazăr, citită tocmai în ziua în care Biserica Catolică își sărbătorește Sfinții și în pre-ziua sărbătorii celor adormiți, ne oferă un extrem de binevenit prilej de a medita la viața noastră actuală, la cea de apoi și mai ales la legătura dintre ele. De cele mai multe ori ni se par două realități lipsite de continuitate, separate de acel moment misterios, sursă a atâtor traume, frici și încercări de eschivă, numit simplu: moarte. Evanghelia în schimb, ne contrazice, prezentându-ne ceea ce dintr-o perspectivă pur umană ne apare discontinuu, ca pe un unic eveniment. Tot ceea ce facem în această viață are o legătură vitală cu ceea ce vom regăsi în viața veșnică. Și deoarece Împărăția Cerurilor este un loc al comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii noștri, dacă dorim să intrăm în această comuniune, suntem chemați să o manifestăm încă de pe acest pământ. În caz contrar, trădăm adevărata noastră identitate, aceea de fii ai lui Dumnezeu, de frați cu cei de lângă noi, iar împreună cu identitatea noastră, ne dispare și numele. Devenim niște bieți anonimi, la fel ca bogatul de astăzi, spre deosebire de Lazăr, care cu toată sărăcia și nevoile lui, își păstrează și numele și identitatea și moștenirea.
Evanghelia de astăzi nu condamnă bogăția în general, ci doar pe aceea ce te face orb și nepăsător la nevoile celor de lângă tine. Au fost atâția sfinți care au aparținut unor familii înstărite, însă nu de aceea au fost mai puțin sensibili la nevoile aproapelui. Dimpotrivă, au folosit banul având o atenție specială și pentru semenii lor. În acest sens am putea spune că fragmentul de astăzi are ca și contrapunct o altă pericopă, cea a administratorului nedrept. Acolo vedem un administrator care fiind pe punctul de a fi dat afară, îi cheamă pe toți datornicii stăpânului său și le reduce datoria, pentru a-i avea ca prieteni în momentul în care va avea nevoie de ajutor. În mod ciudat, ne spune evanghelia că stăpânul îl laudă pe acest administrator. Sensul este cel care străbate și parabola de astăzi: chiar dacă bogăția reprezintă un pericol și o ispită continuă pentru cei ce o posedă, atunci când este folosită cu înțelepciune, mai ales cu atenție la nevoile celor din jurul nostru, se transformă într-un tezaur spiritual, asigurându-ne o mulțime de prieteni în viața veșnică.
În fond, viața de acum e o oglindă a celei adevărate. Având întotdeauna încredere în îndurarea, iertarea și iubirea lui Dumnezeu ce îmbrățișează orice realitate, să privim cu atenție felul în care trăim: este schița vieții noastre în veșnicie.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 16,19-31
Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.
