Trebuie să ne rugăm pentru tot trupul Bisericii
Oferă lui Dumnezeu jertfă de laudă și împlinește făgăduințele făcute Celui Preaînalt (Ps 49[50],14). Cel care îi promite lui Dumnezeu și împlinește ceea ce a promis îl laudă. De aceea, este apreciat acel samaritean care, fiind curățat de lepră, la porunca Domnului, împreună cu ceilalți nouă, se întoarce la Cristos singur, îl preamărește pe Dumnezeu și-i mulțumește. Despre el Isus afirmă: Nu s-a găsit cine să se întoarcă și să-l preamărească pe Dumnezeu decât acest străin? Apoi i-a zis: Ridică-te și mergi, credința ta te-a mântuit (Lc 17,18-19).
Domnul Isus te-a făcut să cunoști în mod divin bunătatea Tatălui care știe să dea lucruri bune, pentru ca și tu să ceri de la el, care este bun, ceea ce este bun. A recomandat să ne rugăm intens și frecvent, nu pentru ca rugăciunea noastră să se prelungească până la plictiseală, ci mai curând să se facă des și în mod regulat. Rugăciunea prea lungă devine adesea mecanică și, pe de altă parte, momentele de rugăciune prea rare, duc la neglijență.
Atunci când ceri iertare pentru tine, atunci este momentul să-ți amintești că trebuie să o dai celorlalți. Astfel, lucrarea va fi ca o recomandare pentru rugăciunea ta. Și Apostolul învață că trebuie să ne rugăm fără mânie și fără certuri, pentru ca rugăciunea să nu fie tulburată și falsificată. De asemenea, el învață că trebuie să ne rugăm în orice loc (cf. 1Tim 2,8), așa cum spune Mântuitorul: Intră în camera ta (Mt 6,6).
Să înțelegi nu o cameră delimitată de pereți, unde să fie închisă persoana ta, ci cămăruța care este înlăuntrul tău, unde sunt închise gândurile tale, unde se află sentimentele tale. Această cameră a rugăciunii tale este cu tine pretutindeni, este secretă, oriunde te-ai duce, și în ea nu este alt judecător decât numai Dumnezeu.
Mai ești învățat că trebuie să te rogi în mod cu totul special pentru popor, adică pentru tot trupul, pentru toate mădularele mamei tale: în aceasta constă semnul dragostei reciproce. Dacă te rogi pentru tine, te vei ruga numai pentru interesul tău. Dacă fiecare se roagă numai pentru sine, harul este numai în proporție cu rugăciunea fiecăruia, conform demnității sale mai mari sau mai mici. Dacă însă fiecare se roagă pentru toți, toți se roagă pentru fiecare și avantajul este mai mare.
Așadar, pentru a încheia, dacă te rogi numai pentru tine, te vei ruga pentru tine, dar singur, așa cum am spus. Dacă însă te rogi pentru toți, toți se vor ruga pentru tine, pentru că în totalitate ești și tu. Răsplata este mai mare, deoarece rugăciunile fiecăruia puse împreună obțin fiecăruia ceea ce cere întregul popor. În aceasta nu este nici o prezumție, ci o umilință mai mare și un rod mai îmbelșugat.
Din Tratatul despre Cain și Abel al sfântului Ambroziu, episcop
(Cartea 1, 9, 34.38-39: CSEL 32, 369.371-372)
