Vestirea lui Isus nu este asemenea unei poleieli, a unei spoieli, ci pătrunde în interior, la inimă, pentru a ne schimba: a spus papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată pe 28 mai, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican.
Pontiful a amintit încă o dată că a-l urma pe Isus nu înseamnă a dobândi mai multă importanţă, căci calea sa este cea a Crucii.
La Sfânta Liturghie, concelebrată împreună cu mons. Rino Fisichella e mons. José Octavio Ruiz Arenas, preşedintele respectiv secretarul Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare a participat un grup de preoţi din cadrul aceluiaşi departament şi un grup de angajaţi ai Centralei termoelectrice şi ai laboratorului de lemnărie din cadrul Guvernatoratului vatican, însoţiţi de inginerul Pier Carlo Cuscianna, directorul Serviciilor Tehnice ale Guvernatoratului.
În omilie, papa Francisc a pornit de la întrebarea adresată de Petru lui Isus şi care, în fond, priveşte viaţa fiecărui creştin. Ce premiu vom primi urmându-l pe Isus?
Isus le răspunde celor care-l urmează cu „haruri foarte abundente” dar însoţite de „persecuţie”, a spus Pontiful explicând că urmarea lui Isus este o cale a „coborârii”, o cale care „se sfârşeşte prin Cruce”
„Iată de ce”, a adăugat Papa, „vor exista mereu dificultăţile, persecuţiile”; acestea vor fi mereu pentru că Isus a urmat această cale înaintea noastră. Pontiful a atras atenţia asupra faptului că lipsa dificultăţilor din viaţa unui creştin şi o existenţă în care totul este bine şi frumos indică o situaţie în care ceva nu este în regulă”, o situaţie în care persoana respectivă este „foarte prietenă cu spiritul lumii, al mondenităţii”, fapt ce reprezintă tocmai tentaţia pentru un creştin, tentaţia ...
„De a-l urma pe Isus, da, dar până la un anumit punct; de a face din urmarea lui Isus o formă culturală, în sensul că sunt creştin, am această cultură, dar fără exigenţa adevăratei urmări a lui Isus,fără exigenţa de a merge pe calea sa.
Dacă se urmează Isus în sensul unei propuneri culturale, atunci această cale este folosită ca trambulină pentru a ajunge tot mai sus şi a avea mai multă putere, iar istoria Bisericii este plină de astfel de exemple, începând cu unii imperatori şi apoi mulţi guvernatori şi atâtea alte persoane. Chiar şi unii – nu vreau să spun mulţi, ci doar câţiva – preoţi şi episcopi, nu? Sunt şi cei care spun că ar fi mulţi, dar de fapt sunt doar unii care gândesc că a-l urma pe Isus este un mod de a face carieră”.
Papa a amintit că în trecut, „în literatura de acum două secole”, se obişnuia să se spună despre unul dintre copiii unei familii că „dorea să urmeze cariera ecleziastică”, Papa reliefând că „mulţi creştini, tentaţi de spiritul lumii, cred că a-l urma pe Isus este ceva bun pentru că ar fi un mod de a face carieră şi de a merge mai departe”. Dar nu este acesta spiritul creştin autentic, ci este comportamentul lui Petru care-i vorbeşte lui Isus despre carieră, Isus răspunzându-i: „Da, îţi voi da totul, împreună cu persecuţia”, căci nu poate fi îndepărtată Crucea de pe calea lui Isus; Crucea există întotdeauna.
Şi totuşi, a atras atenţia Papa, aceasta nu înseamnă că un creştin trebuie să-şi facă rău. Creştinul îl urmează pe Isus din iubire, dar este diavolul cel care din invidie combină multe dificultăţi”, iar spiritul lumii „nu tolerează mărturia creştină”:
„Gândiţi-vă la Maica Tereza: ce spune spiritul lumii despre Maica Tereza? Ah, da, Fericita Tereza, un suflet frumos, o femeie care a făcut mult bine altora… Dar spiritul lumii nu face cunoscut şi faptul că Fericita Tereza de Calcutta stătea zilnic multe ore în adoraţie în faţa Preasfântului Sacrament. Nu, în mondenitate nu se spune acest lucru niciodată, reducând activitatea creştină doar la acţiune socială ca şi cum existenţa creştină ar fi un strat de vopsea, ca şi cum creştinismul ar fi o poleială. Însă, vestirea lui Isus merge în profunzime, la inimă, pătrunde în interior şi ne schimbă. Iar acest lucru nu este tolerat de spiritul lumii, nu este tolerat şi tocmai de aceea există persecuţiile”.
Cine lasă propria casă, propria familia pentru a-l urma pe Isus, a spus papa Francisc, primeşte de o sută de ori mai mult „deja acum, în acest moment”. De o sută de ori împreună cu persecuţiile. Iar acest lucru nu trebuie uitat:
„Urmarea lui Isus este tocmai aceasta: a merge cu El din iubire, pe urmele lui, pe aceiaşi cale, pe acelaşi drum. Iar spiritul lumii nu va tolera acest lucru şi ne va face să suferim, să trăim aceiaşi suferinţă ca şi Isus. Să cerem acest har: să-l urmăm pe Isus pe calea pe care ne-a indicat-o şi pe care ne-a învăţat să mergem. Partea frumoasă este că Isus nu ne lasă niciodată singuri. Niciodată. Este mereu cu noi. Aşa să fie!”
Sursa:ro.radiovaticana.va
