Fă-mi dreptate, Doamne:
Că am umblat cinstit,
Şi încrezându-mă în Domnul nu mă voi clătina.
Cercetează-mă, Doamne, şi pune-mă la încercare;
Curăţă-mi inima şi mintea.
Că bunătatea Ta este înaintea ochilor mei
Şi am umblat în adevărul Tău.
Nu am stat cu oameni falşi
Şi nu mă însoţesc cu cei ipocriţi.
Am urât adunarea răufăcătorilor
Şi nu voi şedea cu cei necredincioşi.
Voi spăla întru curăţie mâinile mele
Şi voi înconjura altarul Tău, Doamne,
Ca să se audă glasuri de laudă
Şi să spun toate minunăţiile tale.
Doamne, iubesc casa în care locuieşti
Şi locul măririi Tale.
Să nu mă socoteşti printre păcătoşi,
Nici viaţa mea cu a vărsătorilor de sânge,
Pentru că în mâinile lor este fărădelege
Şi dreapta lor este coruptă.
Dar eu umblu în neprihănire,
Răscumpără-mă şi fie-Ţi milă de mine.
Piciorul meu stă pe dreptate,
În adunări Te voi binecuvânta, Doamne.
Voi spăla întru curăţie mâinile mele. Psalmistul vrea prin acest verset să transmită dorinţa ca lucrarea mâinilor sale să fie curate. De fapt, Sf. Ciril al Ierusalimului spune că: «mâinile sunt simbolul acţiunii; spălându-le, atragem atenţia gândului şi inimii asupra curăţiei acţiunilor omului. Acelaşi lucru este exprimat de David în alt psalm: spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele». Adevărata puritate a mâinilor, putem spune că este de fapt îndepărtarea de păcat şi apropierea de bine.
Ca să se audă glasuri de laudă şi să spun toate minunăţiile tale. Sf. Eusebiu vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în jurul altarului Domnului atunci când omul se apropie cu mâinile curate şi cu inimă pură. Aici, în jurul jertfelnicului trebuie să se audă vocea celui ce nu încetează să cânte minunăţiile pe care le observă în propria viaţă şi pe care le împărtăşeşte şi celorlalţi, nu din pricina capacităţilor proprii ci datorită milostivirii nemăsurate a lui Dumnezeu. Acesta vrea să facă să se audă peste tot minunile pe care Domnul le face posibile în viaţa oamenilor. E o ocazie de a ne aminti toate binecuvântările din propria viaţă şi a le cânta într-un imn de bucurie.
