De Gianni Borsa
"A da speranţă Europei nu înseamnă numai a recunoaşte centralitatea persoanei umane, ci implică şi favorizarea capacităţilor sale. De aceea este vorba de a investi asupra ei şi asupra locurilor în care talentele sale se formează şi aduc rod". Este Jorge Mario Bergoglio care reflectă cu glas tare asupra viitorului unei Europe "îmbătrânite" şi "bunică", "adesea rănită", "pesimistă", căreia însă vrea să-i ducă "un mesaj de speranţă şi de încurajare". În perioada de presiune mare asupra Bătrânului Continent şi asupra instituţiilor UE din cauza cazului-Grecia şi a nodului-migraţii, papa Francisc, în rolul său de om de credinţă şi de păstor ajunge la 25 noiembrie 2014 la Strasbourg.
În sediile Parlamentului European şi al Consiliului Europei ţine două discursuri de eficacitate comunicativă extremă care reuşesc să conjuge o dublă perspectivă: concreteţea politicii şi viziunea înaltă a proiectului european. Aşa cum fac - el însuşi aminteşte asta - Platon şi Aristotel în centrul picturii "Şcoala din Atena" păstrată în Vatican. "Primul - explică el - cu degetul care arată în sus, spre lumea ideilor, am putea spune spre cer; al doilea ţine mâna înspre înainte, spre cel care priveşte, spre pământ, realitatea concretă. Mi se pare o imagine care descrie bine Europa şi istoria sa, formată din întâlnirea continuă dintre cer şi pământ, unde cerul indică deschiderea la transcendent, la Dumnezeu, care l-a deosebit mereu pe omul european, iar pământul reprezintă capacitatea sa practică şi concretă de a înfrunta situaţiile şi problemele".
Aşadar, în intervenţia sa papa pare să indice Uniunii Europene necesitatea - chiar fără să se dezlipească de actualitatea strictă, cu aspectele controversate şi problematice pe care ea le pune - de a privi "dincolo", găsind acele domenii în care să investească tocmai pentru a construi un viitor diferit, mai "uman", mai "drept", în care speranţa să asume forma de promisiuni menţinute, de drepturi respectate, de proiecte realizate.
Care sunt aceste domenii? Primul, spune pontiful în faţa eurodeputaţilor, "este cu siguranţă cel al educaţiei", pornind "de la familie, celulă fundamentală şi element preţios al fiecărei societăţi. Familia unită, fertilă şi indisolubilă poartă cu sine elementele fundamentale pentru a da speranţă viitorului. Fără această soliditate se ajunge să se construiască pe nisip, cu grave consecinţe sociale". Alături de familie - al doilea "domeniu" - "sunt instituţiile educative: şcoli şi universităţi. Educaţia nu se poate limita să furnizeze un ansamblu de cunoştinţe tehnice, ci trebuie să favorizeze cel mai complex proces de creştere a persoanei umane în totalitatea sa".
Papa continuă în lista sa raţionată. Europa "a fost mereu în prima linie într-o lăudabilă angajare în favoarea ecologiei. De fapt, acest pământ al nostru are nevoie de îngrijiri şi atenţii continue şi fiecare are o responsabilitate personală în păzirea creaţiei, dar preţios pe care Dumnezeu l-a pus în mâinile oamenilor". Însă "a respecta mediul înseamnă nu numai limitarea la evitarea desfigurării sale, ci şi folosirea lui pentru bine". Aceste teme reluate apoi pe larg în recenta enciclică Laudato si'.
Şi apoi este munca, pentru că "este timpul de a favoriza politicile de ocupaţie, dar mai ales este necesar să se redea demnitate muncii, garantând condiţii adecvate pentru desfăşurarea ei". De asemenea: trebuie "înfruntată împreună chestiunea migratoare. Nu se poate tolera ca Marea Mediterană să devină un mare cimitir. În bărcile care ajung pe coastele europene sunt bărbaţi şi femei care au nevoie de primire şi de ajutor. [...]Europa va fi în măsură să facă faţă problematicilor legate de imigraţie dacă va şti să propună cu claritate propria identitate culturală şi să pună în aplicare legislaţii adecvate care să ştie în acelaşi timp să tuteleze drepturile cetăţenilor europeni şi să garanteze primirea migranţilor".
În lumina evenimentelor din ultimele luni, o recitire senină şi aprofundată a discursurilor de la Strasbourg ar ajuta la iluminarea drumului anevoios pe care Europa îl parcurge. Ca o confirmare a clarviziunii "visului" părinţilor fondatori, "care doreau un viitor bazat pe capacitatea de a lucra împreună pentru a depăşi diviziunile şi pentru a favoriza pacea şi comuniunea dintre toate popoarele continentului". Un vis politic, complex şi ambiţios, actual, care încă poate să devină realitate.
(După agenţia SIR, 14 august 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
