Ioan Paul al II-lea: „acel voluntar prizonier al confesionalului”
De Chiara Santomiero
„Smerenia este modul cel mai potrivit de-al iubi pe Dumnezeu. Orgoliul nostru este cel care ne împiedică să devenim sfinți” (Parohul din Ars)
Smerenia este cea care a caracterizat viața Sfântului Ioan Maria Vianney, cunoscut ca și Parohul din Ars din cauza locului în care și-a desfășurat intensa sa viață pastorală. S-a născut în 1786 la Dardilly într-o familie de țărani, de la care a moștenit credința în timpuri dificile pentru Biserică.
Iubirea față de Dumnezeu l-a purtat pe micul Ioan Maria, de modestă instruire, să se facă maestru a conceptelor de bază ale catehismului.
„Fii mei, inima voastră e mică, dar rugăciunea o dilată și o face capabilă să-l iubească pe Dumnezeu” (Parohul din Ars)
Este trimis ca vicar parohial la Ecully, pe lângă parohul locului părintele Carlo Balley, părintele lui spiritual care l-a ajutat să studieze în micul seminar domestic unde-i primea pe cei care doreau să studieze pentru a deveni preoți și care l-a ajutat apoi să-și completeze studiile în Seminarul din Lion.
A început misiunea sa de preot cu un botez, în 27 august 1815. La Ecully activitățiile principale ale tânărului Ioan Maria au constat în mare parte din interminabile ore în confesional. Sora Margherita mărturisea cum, chiar dacă primea din partea celor din parohie bani ca să se întrețină, preotul de multe ori se găsea fără nimic deoarece dădea tot ce avea chiar și hainele sale cerșetorilor, imitând în acest mod stilul extrem de riguros și ascetic al maestrului său, părintele Balley. La moartea acestuia, Vianney a fost trimis la micuța capelă din Ars, un sătuc cu 230 de locuitori la 35 de km Nord de Lion, unde a ajuns la 9 februarie 1818.
La intrarea satului există astăzi un monument care amintește întâlnirea dintre Vianney și primul său enoriaș, Antonio Givre, căruia noul paroh – care venise pe jos 30 de km de la Ecully la Ars, s-a adresat pentru a-i cere indicați: „Tu mi-ai arătat drumul spre Ars – a zis Vianney - eu te voi învăța calea spre Paradis”. Este obiectivul cărui Vianney s-a dăruit în următori 40 de ani, consumându-se la propriu din cauza zelului față de poporul care i-a fost încredințat cu singura indicație, din partea episcopului:„Nu este multă iubire față de Dumnezeu în această parohie; d-voastră veți pune”. ....
„Fiii mei cred că majoritatea creștinilor care vor fi condamnați, vor fi condamnați din cauza ignoranței lor” (Parohul din Ars)
Din acest motiv parohul din Ars aduna copiii încă de la primele ore ale dimineții, înainte ca ei să plece la păscut cu animalele: „se ocupa el de catehizarea copiilor – afirmă biografii – începea cu rugăciunea, pe care o zicea stând în genunchi. Apoi prezenta lecția explicându-o cât mai ușor de înțeles”. Pregătirii adulțulților dedica în special predica duminicală: pregătea omilia cu ajutorul Catehismului de la Conciliul din Trento, alegea diferite teme spirituale și viețile sfinților, iar pentru a o memoriza renunța la multe ore de somn.
„Mergeți din continent în continent, din regat în regat, din bogăție în bogăție, din plăcere în plăcere: nu veți găsi fericirea pe care o căutați. Pământul și ceea ce conține nu poate să satisfacă un suflet nemuritor mai mult decât un pic de făină ar sătura un înfometat.” (Parohul din Ars)
Vianney, a cărui sărbătoare liturgică se celebrează la 4 august, a murit în 1859 în faimă de sfințenie. Papa Pius al X-lea la proclamat fericit în 8 ianuarie 1905 și Pius al XI-lea, la 31 mai 1925, la canonizat și proclamat patron al parohilor. La o sută de ani de la moartea sa, la 1 august 1959, papa Ioan al XXIII-lea i-a dedicat enciclica Sacerdotii Nostri Primordia, dându-l ca exemplu pentru preoți.
În 1986, papa Ioan Paul al II-lea, la două sute de ani de la nașterea sfântului, a făcut un pelerinaj la Ars și a dedicat lui Vianney scrisoarea pe care de obicei o trimitea tuturor preoților în Joia Mare. Sfântul pontefice polonez era impresionat de „eroicul serviciu în confesional” a parohului din Ars care spovedea mai mult de 10 ore pe zi, mâncând puțin și dormind tot puțin. În acest fel a reușit, într-o perioadă istorică dificilă „să provoace un fel de revoluție spirituală în Franța și nu doar în Franța.
Mii de persoane mergeau la Ars și îngenunchiau la confesionalul său. Pe fondul laicizării și anticlericalismului din secolul al XIX-lea, mărturia sa constitue un eveniment cu adevărat revoluționar”. Din întâlnirea cu această figură, sublinea Ioan Paul al II-lea, „m-am convins că preotul realizează o parte esențială a misiunii sale în confesional, prin acel voluntar prizonierat în confesional”.
Cu ocazia a 150 de ani de la moartea sa, în 2009, papa Benedict al XVI-lea a proclamat Anul preoției dedicat figurii sale „adevărat exemplu de Păstor în slujba turmei lui Cristos”.
Traducere: AMR
