Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


4 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Psalmul 21 (Meditaţia Pr. Gabriel Buboi pe marginea Psalmilor)

 
Psalmul 21 (Meditaţia Pr. Gabriel Buboi pe marginea Psalmilor)
  • 02 Aug 2015
  • 6153

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?

Tu rămâi departe, în pofida plângerii mele.

 

Dumnezeul meu, strig ziua și nu-mi răspunzi,

Și noaptea şi nu Te gândești la mine.

 

Și totuși: Tu ești cel Sfânt,

Care locuiești pe tron, în mijlocul laudelor lui Israel:

 

În Tine au nădăjduit părinţii noştri,

Au nădăjduit în Tine şi i-ai eliberat.

 

Către Tine au strigat şi au fost mântuiți,

În Tine au sperat şi nu au fost dezamăgiți.

 

Iar eu sunt un vierme şi nu mai sunt om,

Toți mă insultă și poporul mă defăimează,

 

Cei ce mă văd mă batjocoresc, strâmbă din buze,

Își clatină capul zicând:

 

"A nădăjduit în Domnul?

Să-l scape acum, să-l mântuiască dacă îl iubește".

 

Da, Tu eşti Cel ce m-ai scos în siguranță din pântece,

M-ai pus la sânul maicii mele.

 

Din fragedă pruncie ți-am fost încredințat,

Dinainte de a fi născut, Tu ești Dumnezeul meu.

 

Nu sta așa departe de mine, că necazul se apropie,

Și nu este cine să-mi ajute.

 

Mă înconjură mulți viţei,

Tauri graşi ai Basanului mă împresoară.

 

Au deschis asupra mea gura lor,

Ei sunt asemeni leului ce răcneşte și sfâșie.

 

Eu sunt ca o apă ce se scurge

Și oasele-mi sunt dislocate;

 

Inima mi-e ca ceara

Care se topește în mine.

 

Mi s-a uscat gâtul precum un vas de lut,

Limba mi s-a lipit de cerul gurii mele,

Mă întorci în ţărâna morţii.

 

O haită de câini mă înconjoară,

Adunarea celor vicleni m-a împresurat.

Mi-au străpuns mâinile şi picioarele.

 

Îmi pot număra toate oasele;

Iar ei stau şi se uită la mine,

 

Își împart hainele mele

Și aruncă sorți pentru cămaşa mea.

 

Însă Tu, Doamne, nu rămâne așa departe,

Tu, puterea mea, vino degra în ajutorul meu!

 

Izbăveşte de sabie sufletul meu

Și din gheara câinelui viaţa mea.

 

Eliberează-mă din gura leului

Și de coarnele taurilor.

 

Da, mi-ai răspuns!

Voi spune cine ești, fraţilor mei;

În mijlocul adunării Te voi lăuda zicând:

 

Cei ce credeți în Domnul, lăudaţi-L,

Toată seminţia lui Iacob, măriți-L!

Venerați-L, toți urmașii lui Israel!

 

Pentru că n-a defăimat,

Nici n-a disprețuit rugăciunea săracului,

 

Nu și-a ascuns fața de el

Și a ascultat glasul strigării sale.

 

Datorită Ție este lauda mea în adunare,

Promisiunile le voi împlini în prezența credincioșilor.

 

Mânca-vor săracii şi se vor sătura,

Îl vor lăuda pe Domnul cei ce-L caută;

Vii să fie inimile lor în veacul veacului!

 

Îşi vor aduce aminte

Și se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului;

 

Se vor închina înaintea Lui

Toate seminţiile popoarelor.

 

Că a Domnul este împărăția

Și El stăpâneşte peste neamuri.

 

Toți cei mari ai pământului vor mânca și doar Lui I se vor închina,

Și cei ce se coboară în pământ vor cădea înaintea Lui.

 

Și eu voi trăi pentru El,

Și seminţia mea Îi va sluji Lui.

 

Domnul va fi vestit generațiilor ce vor urma;

Se va anunța dreptatea Lui,

 

Poporului ce se va naşte vor spune:

„Iată, acestea le-a făcut Domnul pentru mântuirea celor drepți!”

 

 

Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Psalmul 21 este expresia durerii unui om drept care se găsește în suferință dar care își păstrează speranța și încrederea în Dumnezeu. În încercările cele mai grele, când e marginalizat, batjocorit, părăsit, omul drept se refugiază la Domnul. În același timp suntem în fața unui Psalm legat profund de Cristos în agonie. Cu ani buni înainte, ne este zugrăvită imaginea dreptului supus suferinței pentru păcatele și răscumpărarea oamenilor. În gândirea Sfântului Augustin strigătul acesta care s-a auzit din pieptul Mântuitorului pe cruce este „aceea e omului vechi răstignit împreună cu El. Cuvântul Tatălui era cu Dumnezeu însă în același timp era atârnat pe cruce și spunând aceste cuvinte, a vrut să ne arate că poartă în trupul său infirmitățile noastre”.

 

Pentru că n-a defăimat, nici n-a disprețuit rugăciunea săracului… Mânca-vor săracii şi se vor sătura, Îl vor lăuda pe Domnul cei ce-L caută; vii să fie inimile lor în veacul veacului! Pentru sf. Eusebiu acești săraci sunt cei anunțați prin predica Fericirilor pentru că vor fi hrăniți cu trupul vieții veșnice. Pentru Sf. Augustin, Domnul e comoara săracilor: ei au casa goală dar inima plină de Dumnezeu.

 

Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno