CO-PATROANA A EUROPEI, MAMA DE FAMILIE NUMEROASA, VADUVA CONSACRATA SI FONDATOARE A UNUI ORDIN, PROFETA PENTRU TIMPUL SAU... SI PENTRU AL NOSTRU. ( 1302- 1337)
Viata aceleia care spunea: "Doamne, arata-mi calea si fa-ma s-o urmez" , a luminat Europa secolului al XIV-lea. Sfanta Brigitta de Suedia a fost heraldul Lui Dumnezeu intr-o Biserica ranita, in pragul marii schisme, intr-un secol la fel de zbuciumat ca si al nostru, cel al Razboiului de o Suta de Ani.
Aceea care a fost numita Mistica Nordului, cunoscuta in zilele noastre mai ales prin "cele 15 rugaciuni la Domnul Nostru", a fost celebra in timpul sau pentru "revelatiile ceresti" pe care le-a avut si prin rolul sau eminent pe langa papii si capetele incoronate din Suedia si din Europa.
________________________________________
O micuta castelana vizitata de Isus si Maria
_________________________________________
La castelul din Finsta, in provincia Uppland, in 14 iulie 1302, s-a nascut Brigitta, fiica mai mare din a doua casartorie a lui Birger Persson, unul dintre cele mai puternice personaje din Suedia, si a lui Ingeborg Bengsdotter, inrudita cu cei trei regi goti prin familia dominatoare de Folkung. Brigitta, al carei nume inseamna foarte inalta (sus-pusa) in limba celta, sau stralucitoare in saxona, n-a stralucit de loc la inceput. Au crezut-o muta pana la varsta de trei ani, varsta la care a inceput dintr-o data sa se exprime cu usurinta.
Copilaria sa a fost aceea a unei mici castelane din Evul Mediu: a primit o educatie ingrijita si foarte pioasa, incurajata si orientata cu intelepciune de mama sa, alertata de sensibilitatea religioasa precoce si de anumite confidente ale copilei. Caci Brigitta primise, intr-adevar, pe la varsta de zece ani, din mainile Sfintei Fecioare, o coroana pe care a simtit-o multa vreme pe fruntea sa, ca pe o promisiune cereasca. In urma unei predici referitoare la Patimire, care o impresionase profund, i-a aparut Rastignitul, atat de real incat ea a strigat: "Doamne, cine ti-a facut atata rau?" Iar Domnul
i-a raspuns: "Cei care dispretuiesc si uita Iubirea Mea." Astfel, ea a fost cuprinsa de o adanca iubire pentru Cruce, care va fi elementul central al vietii sale, impreuna cu preocuparea pentru suferinta Bisericii si pentru unitatea sa.
La moartea mamei sale, Brigitta avea doisprezece ani. A fost incredintata matusii sale, Ecaterina de Aspenas, martora uimita a unor noi interventii divine: nuiaua pe care a luat-o pentru a o pedepsi pe copila care, fara a avea voie, se sculase noaptea pentru a se ruga, s-a rupt in mainile sale. Altadata, pe cand broda in sala mare a castelului, Brigitta i-a cerut ajutorul Sfintei Fecioare si au zarit atunci o doamna de o mare frumusete, care a ajutat-o la lucru, trasandu-i modele minunate. Pentru a o pazi de orgoliu, Dumnezeu i-a trimis si o inspaimantatoare viziune a diavolului, care a vrut s-o prinda, dar s-a refugiat la picioarele Crucii, unde teama i-a disparut.
_________________________________________
O casatorie binecuvantata, doi ani de fericire
__________________________________________
Brigitta era, de acum, adolescenta: frumusete nordica, inteligenta, uimitor de invatata pentru vremea sa, vioaie, intreprinzatoare, amabila cu toti si generoasa. Perfecta? Nu, ci orgolioasa, independenta, iubind viata confortabila, defecte ale unei naturi energice si vioaie, pe care ea le cunostea si le combatea, mai ales prin ascultare.
In 1316, cand avea paisprezece ani, tatal sau a casatorit-o cu Ulf Gudmarson de Ulfasa, un tanar frumos de optsprezece ani, fiul lui Lagman din Vatergotland, inrudit si el cu familia regala. Brigitta, care ar fi preferat moartea de o suta de ori, dar nu dorea nici sa mearga la manastire, s-a plecat in fata hotararii paterne.
Sotul Brigittei, Ulf, era profund crestin, crescut la Cistercienii din Alvastra, iar Brigitta era si mai inflacarata, de o pietate contemplativa, si totusi atenta la toate indatoririle starii sale, impreuna, ei se rugau de trei ori pe zi, se spovedeau si se impartaseau in fiecare saptamana, crescandu-si copiii in iubire fata de saraci: inaintea fiecarei mese, Brigitta servea doisprezece sarmani, joia le spala picioarele si practica o ospitalitate neconditionata. Si apoi, tanara castelana mai era vesela si incantatoare: vanau, pescuiau, cantau sau dansau in sunetele lautei.
Din casatorie se vor naste patru fiice si patru fii: Marta, cea mai mare, maritata foarte devreme, a carei viata mondena si orgolioasa o va ingrijora pe mama sa; Karl, baiat bun dar superficial; Birgerm care va muri in Cruciada; Gudmar si Bengt, morti la varsta frageda; Ecaterina, bucuria sa, i-a continuat opera si a fost canonizata; Ingeborg, intrata la Cisterciene, a murit tanara; in sfarsit, mica Cecilia, a fost a cincea din opt care a atins varsta adulta.
__________________________
Un model pentru familii
__________________________
"Desemnand-o (pe Brigitta) ca si co-patroana a Europei, inteleg sa fac in asa fel incat s-o simta aproape de ei nu numai cei care au primit vocatia la o viata de consacrare speciala, ci si cei care sunt chemati la viata laica obisnuita in lume si, mai ales, la inalta si exigenta vocatie de a forma o familie crestina.
Fara a se lasa dusa pe cai gresite de conditiile de bunastare ale mediului sau, ea a trait cu sotul ei, Ulf, o experienta de cuplu in care dragostea conjugala era insotita de rugaciune intensa, de studiul Sfintei Scripturi, de mortificare, de caritate. Au fondat impreuna un mic spital unde ingrijeau in mod frecvent bolnavii. Ea a fost apreciata pentru calitatile sale pedagogice, pe care a avut ocazia sa le puna in aplicare in perioada in care i s-au cerut serviciile la curtea din Stockholm. Pe aceasta experienta se vor baza sfaturile pe care ea le va da, in diferite ocazii, unor printi si unor suverani pentru o buna indeplinire a sarcinilor lor. Dar primii care au beneficiat de acestea au fost, cu siguranta, copiii ei, si nu este o intamplare ca una dintre fiicele sale, Ecaterina, este venerata ca sfanta."
Ioan Paul II
Aceasta fericire a durat doi ani, pana la plecarea lui Ulf la razboi. Pietatea Brigittei putea deci sa se exprime acum in toata libertatea: saltea tare, posturi, penitente si, ca in zilele copilariei sale, extazele au revenit intr-o profunda stare de unire cu Dumnezeu.
La intoarcerea lui Ulf, viata activa si caritabila a fost reluata cu si mai mare insufletire: impreuna, cu barca sau calare, supravegheau defrisarea padurilor, exploatarea minelor, cultivarea pamanturilor. Pe drum, ei imparteau dreptatea si dadeau de pomana. Cand s-au inmultit copiii, castelul Ulfasa a fost reconstruit, prilej pentru Brigitta de a masura distanta care o separa de saracia evanghelica. Sotii au devenit tertiari franciscani, iar ea a invatat ce inseamna ascultarea.
_________________________________________________________________
De la castelul din Vadstena la curtea din Stockholm, drumul renuntarii
__________________________________________________________________
Ce-i lipsea acestei familii? Nimic! Dumnezeu era iubit si primul servit, traiau intr-o tandrete supranaturala, faceau mult bine. Ulf devenise Judecator Suprem de Nericia. Regele le-a dat frumosul castel din Vadstena. Dar Dumnezeu ii cheama pe prietenii Sai la mai mult: Brigitta a primit viziunea Ordinului pe care trebuia sa-l fondeze pentru ca acea casa construita din sudoarea saracilor si din orgoliul celor bogati, sa devina locuinta saracilor, numai pentru a-i aduce la umilinta in bucurie, ii spune Domnul. Asa va fi pentru Brigitta: orgolioasa, ea a trebuit sa renunte la toate actiunile pe care le intreprindea; vanitoasa, ea si-a parasit castelul si bunurile; absorbita de familie, a fost despartita de aceasta.
In 1335, Brigitta, in varsta de treizecisitrei de ani, a trebuit sa-si lase copiii pentru a merge la Stockholm, chemata la Curte de doi suverani frivoli, tanarul rege Magnus, casatorit recent cu Blanche de Namur. Brigitta o incanta si o uimeste pe tanara regina, este iubita si respectata... fara a-i fi insa ascultate sfaturile intelepte. La cererea lui Magnus, ea ii da reguli precise pentru a domni cum se cuvine: dar el se angajeaza intr-un razboi nedrept si dezastruos, impunand asupra supusilor biruri grele. Brigitta, descurajata, cere un concediu si, in 1341 pleaca impreuna cu Ulf, in pelerinaj la Compostella.
Strabat Europa si viziteaza toate locurile sfinte din vremea aceea: Koln, Aix la Chapelle, Tarascon, Sainte Beaume. Trec marea de la Marsilia pana pe coastele spaniole, apoi ajung la Compostella pe jos, cu toiagul in mana.
S-au intors strabatand Franta sfasiata de razboi si au ajuns la Arras, unde Ulf, grav bolnav, promite ca se va calugari daca va mai ajunge sa-si revada tara. Rugaciunea sotiei sale ii obtine vindecarea, iar el intra in manastirea de la Alvastra, unde va muri doi ani mai tarziu in parfum de sfintenie, fiind mentionat in menologhiul (calendarul) cistercienilor de la Citeaux, la 12 februarie.
"Virginitatea merita cununa, vaduvia apropie de Dumnezeu iar starea matrimoniala nu exclude Cerul, dar ascultarea este aceea care duce la fericire". Sfanta Brigitta
______________________________
Mireasa mistica a Cuvantului
______________________________
Pentru Brigitta, pelerinajul a pus capat acestei prime perioade din viata sa familiala. Cu moartea lui Ulf incepe o noua misiune, in care vocea Lui Cristos o calauzeste pas cu pas.
Dupa ce si-a impartit bunurile mostenitorilor sai si saracilor, ea
s-a dus sa traiasca foarte aproape de manastirea de la Alvastra o viata austera si plina de renuntari. Petrus Olavi, dupa ce se indoise de viziunile ei, a devenit secretarul, confesorul si prietenul sau; el va redacta, atunci cand n-o va face ea insasi Revelatiile Ceresti , si le va traduce in latina.
Brigitta isi impartea timpul intre Alvastra, Curtea Suediei si Vadstena care incetul cu incetul se transforma in manastire. Regula, dictata de Insusi Cristos, aminteste de reforma cisterciana si, totodata, de structurile Ordinului mixt de la Fontevrand, intr-un climat accentuat marian.
"Cel care se teme de Domnul si se purifica fara incetare prin spovada, traieste vesnic... Creatura trebuie sa stearga neglijentele vietii sale prin rabdarea in suferinte."
Sfanta Brigitta
Dar aceasta regula trebuia aprobata la Roma. In timpul unei calatorii calare pe un cal intre Alvastra si Vadstena, Brigitta are o lunga viziune, relatata in Cartea Cerintelor ( a cincea din cele opt ale Revelatiilor ), care o hotaraste sa plece. Sub influenta sa au fost intreprinse diferite demersuri pentru pace intre regii Frantei si Angliei, arbitrate de Papa Clement VI de la Avignon.
____________________________________
De la inima la Inima, in inima Bisericii
____________________________________
In 1348, Papa a anuntat un Jubileu pentru anul 1350; rugaciunea trebuia sa fie un baraj impotriva razboiului si a ciumei negre care faceau ravagii in Europa. Dupa ce si-a pus toate treburile in ordine si a inteles, nu fara lupta, ca rugaciunea este cea mai buna protectie care poate fi oferita alor sai, Brigitta a parasit Suedia pentru totdeauna. A sosit la Roma in 1349. Aici, deceptie enorma! Nici Clement VI, nici succesorul sau, Inocentiu VI, nu vor raspunde apelurilor ei presante, ci vor ramane si vor muri la Avignon.
In 1350, an jubiliar, Brigitta, care avea patruzecisiopt de ani, a invatat latina pentru a se face inteleasa si a putea veni in ajutorul sarmanilor. A fondat un azil pentru saraci, de care
s-a ocupat indeaproape impreuna cu fiica sa, Ecaterina, venita si ea la Roma; miracolele infloreau datorita caritatii sale inflacarate.
"Sa dam tot ceea ce avem; avem un stapan bun si liberal. Eu apartin acestor saraci: ei nu ma au decat pe mine in mizeria lor. Iar eu ma abandonez vointei divine."
Sfanta Brigitta
In acelasi timp ea scria, la dictarea unui inger, Sermo angelicus, care va fi citit la slujbele de dimineata de la Vadstena, in cinstea Sfintei Fecioare. Atunci cand nu redacta scrisori si revelatii, sau nu studia, putea fi vazuta prin Roma impreuna cu Ecaterina, vizitand catacombele si bisericile pentru a se ruga. La San Paolo fuori le Mura, un foarte frumos crucifix de Sienna este si acum marturie, prin expresia sa, a dialogurilor inflacarate purtate de Cuvantul intrupat cu "mireasa" Sa. Setea ei de Dumnezeu a impins-o spre celelalte sanctuare italiene si, timp de doi ani, ea a strabatut Italie, de la Assisi la Napoli, trecand prin Monte Cassino. Traia cu saracii, pelerina printre pelerini, ba chiar cersea impreuna cu ei.
Intoarsa la Roma, unde era deja celebra prin scrierile si miracolele sale, Brigitta a depus mari eforturi pentru convertirea principilor, prin scrisori severe si preziceri amenintatoare care, din nefericire, se vor adeveri, precum si pentru reforma Bisericii si intoarcerea Papei la Roma. Ea il va astepta aici timp de optsprezece ani. Profetia anuntata se va realiza doar in 1367, iar ea il va vedea intrand in orasul etern pe Papa Urban V, dar, din pacate, numai pentru trei ani!
Ecaterina de Sienna va fi aceea care, pe atunci in varsta de 20 de ani, va prelua stafeta si-l va readuce definitiv la Roma pe succesorul lui, Grigore XI, zece ani mai tarziu, in 1377, la patru ani dupa moartea Brigittei.
In 1270, Regula Sfantului Mantuitor, ordinul pe care ea l-a fondat, asimilata celei a Sfantului Augustin, va fi aprobata, cu exceptia prezentei calugarilor in manastire.
"Noi avem doua cai pentru a atinge Inima Lui Dumnezeu: umilinta si adevarata cainta si contemplarea suferintelor Fiului Sau." Sfanta Brigitta
_______________
Tara Sfanta
________________
Brigitta implineste saptezeci de ani. Epuizata de pelerinaje si penitente, ea asculta, totusi, de porunca Lui Cristos: "Pregateste-te pentru calatoria in Palestina."
Ridicand ancora la Ostria, impreuna cu cei trei copii ai sai, Karl, Ecaterina si Birger, ea va mai trece printr-o incercare dureroasa la escala la Napoli. Regina Ioana indragostita de Karl, vrea sa anuleze casatoria sa suedeza pentru a se marita cu el. Brigitta posteste si se roaga implorand pentru fiul ei mai degraba moartea trupului decat aceea s sufletului. Intr-adevar, se si intampla: Karl se imbolnaveste si moare, plin de cainta, intre mama si sora sa.
Brigitta isi reia calatoria pe mare si, dupa ce trece prin Sicilia si Cipru, unde face mult bine, debarca in Tara Sfanta, dar nu fara a-si pierde vasul si intreaga sa incarcatura, in dreptul coastelor palestiniene. "Ii multumesc Lui Dumnezeu - spune ea - ca am sosit saraca pe pamantul pe care Mantuitorul a trait sarac."
A strabatut toata Tara Sfanta si a primit haruri extraordinare: la fiecare etapa, ea retraia in viziuni intreaga viata a Sfintei Fecioare si a Mantuitorului. Fidelul sau Petrus va consemna relatarile in latina, continuand Cartea Revelatiilor.
___________________
Ultima calatorie
___________________
S-a intors slabita si obosita, fiind foarte bolnava in timpul calatoriei pe mare. La Napoli, unde a ancorat, ciuma facea ravagii. A fost implorata sa se roage iar ea a cerut, in Numele Domnului, sa se faca penitenta. Epidemia s-a oprit iar Regina, pe care o impresionase puternic, nu mai voia s-o lase sa plece. Epuizata, a fost readusa, in sfarsit, la Roma, unde
s-a stins in mari suferinte trupesti si sufletesti. La sfarsit, Cristos Insusi a venit s-o mangaie. Ultimele sale zile au fost un extaz continuu.
La 23 iulie 1373, la Liturghia de dimineata celebrata in camera ei, s-a intins spre ostia consacrata pe care o inalta preotul si a spus:"in mainile Tale, Doamne, imi dau sufletul meu." Acestea au fost ultimele sale cuvinte.
Intregul oras a venit sa venereze trupul sau, imbracat, in sfarsit, in vesmantul Ordinului Sfantului Mantuitor. S-au produs miracole. Inhumata mai intai in bazilica Sfantul Laurentiu, a fost apoi readusa in Suedia de catre Ecaterina, potrivit dorintei sale de a se odihni la Vadstena, unde dorise sa traiasca si sa moara.
Peste tot, la trecerea ei, se inmulteau miracolele. Se spune ca o stea i-a condus pe suedezi printre stancile Balticii si a disparut cand au intrat in marea patriei.
Brigitta si Ecaterina se intorceau acasa dupa douazecisicinci de ani!
Brigitta a fost canonizata de Bonifaciu IX, la 6 octombrie 1391, iar Revelatiile sale, in totalitate, au fost recunoscute ca adevarate de catre Conciliul de la Constanza, in 1415.
Mai mult decat extraordinarul din viata sa, merita admirate docilitatea ei fata de vointa divina si ascultarea fata de Spiritul Sfant. Despre ea, ingerul sau pazitori ii spunea Lui Dumnezeu:
- "O aduc la tine pe cea pe care mi-ai incredintat-o.
- Care este, a intrebat Dumnezeu, vointa acestei femei?
- Doamne, ea nu are alta vointa decat a Ta.
- Este ceea ce caut, ceea ce vreau, ceea ce imi este cel mai scump la creaturile Mele."
"Nici un sacrificiu nu-l egaleaza pe cel al vointei." Sfanta Brigitta
_________________________
Fericiti facatorii de pace
__________________________
"Prin simtul profund al misterului Lui Cristos si al Bisericii a participat Brigitta la construirea comunitatii ecleziale, intr-o perioada deosebit de critica a istoriei sale. Unirea sa intima cu Cristos a fost insotita, intr-adevar, de carisma speciala a revelatiilor care au facut din ea un punct de referinta pentru multe persoane din Biserica epocii sale...
Cum pamanturile scandinave, patria Brigittei, se detasasera de comuniunea deplina cu scaunul Romei in cursul tristelor evenimente din secolul XVII, figura sfintei suedeze ramane o pretioasa "legatura" ecumenica, intarita si de angajarea ordinului sau in aceasta directie."
Ioan Paul II
("Feu et Lumiere" nr.186 - "Regina Pacis" nr.184)
______________________________________________________________________________
Sfanta Brigitta, care ai fost aleasa copatroana a Europei, roaga-te pentru tara noastra si pentru toti locuitorii ei, pentru a primi si cunoaste cu adevarat Iubirea Lui Dumnezeu.
Roaga-te pentru intoarcerea inimilor la Isus Cel Rastignit, pentru a pregati astfel Venirea Sa!
