Vă încurajez ca, pe măsură ce continuaţi operele voastre de caritate creştină, să denunțaţi tot ceea ce calcă în picioare demnitatea umană– a spus Papa reprezentanţilor Reuniunii Operelor de Ajutorare a Bisericilor Orientale (ROACO), pe care i-a întâlnit luni, 15 iunie, cu ocazia celei de-a 88-a adunări generale a asociaţiei, care se desfăşoară până pe 17 iunie în Vatican. Adunarea generală a fost deschisă prin audienţa la papa Francisc, în Sala Clementină din Vatican. Printre subiectele abordate s-au aflat: situaţia creştinilor din Siria şi Irak, recenta vizită a cardinalului Sandri în Irak (1-5 mai 2015), cât şi biserica din Etiopia, Eritreea şi Armenia. Ultima întâlnire a Sfântului Părinte cu ROACO avea loc în 2014, la puţine zile de la întoarcerea sa din Ţara Sfântă.
„Toţi ne-am fi dorit ca sămânţa reconcilierii să aducă roade – a reiterat Papa– însă, evenimentele care au zbuciumat Orientul Mijlociu ne fac să simţim gerul unei ierni şi gheaţa unor suflete, care par să nu se mai sfârşească. Pământul acestor regiuni este brăzdat de paşii celor care caută refugiu şi este irigat de sângele atâtor bărbaţi şi femei, printre care numeroşi creştini, din cauza credinţei lor” – aşa a descris papa Francisc experienţa cotidiană a «fiilor şi fiicelor Orientului Mijlociu», prin care a deschis sesiunea de lucru a reprezentanţilor ROACO.
În ceea ce priveşte Orientul Mijlociu, Pontiful i-a îndemnat să ducă mai departe „opera ascultării şi a servirii aproapelui aflat în nevoi”, caracteristici distinctive ale organizaţiilor caritative coordonate de Congregaţia Bisericilor Orientale.
Pontiful a menţionat apoi recenta călătorie a cardinalului Sandri în Irak, atunci când se îngenunchea în faţa suferinţei creştinilor din Câmpia din Ninive sau a grupurilor refugiate din Siria. Acestora, a spus Pontiful, „le-aţi purtat binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar în acelaşi timp, simţeaţi că în acei ochi care cereau ajutor şi implorau pacea sau reîntoarcerea la propriile case, era însăşi Isus cel care vă privea, cerând acea caritate şi dragoste, care ne face să fim creştini”.
„Pentru a nu cădea într-un «eficienţialism» sau «asistenţialism» care promovează persoanele şi popoarele, fiecare operă de ajutorare trebuie să se renască întotdeauna de la această binecuvântare care ne atinge atunci când avem curajul să vedem realitatea pe care o avem în faţă”.
Pontiful a citat apoi, din textul Bulei pentru Anul Milostivirii propus de el: „Să ne deschidem ochii pentru a vedea mizeriile lumii, rănile atâtor fraţi şi surori private de demnitate şi să ne simţim provocaţi să ascultăm urletul lor de ajutor. Mâinile noastre să strângă mâinile lor şi să le strângem către noi, pentru a simţi căldura prezenţei noastre, a prieteniei şi frăţiei. Fie ca vocea lor să devină a noastră, iar împreună să putem distruge bariera de indiferenţă care deseori ascunde ipocrizia şi egoismul” (n 15).
Subliniind creşterea iniţiativelor de sensibilizare şi de ajutor pentru creştinii din Orient, ca o „trezire de conştiinţă” pentru prezenţa milenară a creştinilor din aceste locuri, Pontiful a sublinia nevoia unui pas ulterior pe care operele de ajutorare trebuie să îl facă:
„să elimine acordurilor tacite prin care viaţa a milioane de oameni pare să fie mai puţin importantă decât petrolul sau armele (…) în timp ce se proclamă pacea şi justiţia şi se tolerează ca traficanţii să acţioneze în aceste locuri”.
Atenţia operelor de caritate a Bisericilor orientale se îndreaptă în cadrul adunării generale din acest an şi asupra Eritreei, respectiv Etiopiei, recent numite de Pontif ca mitropolii sui iuris, legate de tradiţia comună alexandro-gheez:
„Ajutaţi aceste comunităţi creştine antice să se simtă parte a misiunii de evanghelizare – a îndemnat papa – şi să ofere, mai ales tinerilor, un orizont de speranţă şi creştere. Fără de aceasta, nu se va putea opri niciodată fluxul migrator care poartă atât mulţii fii şi fiice ale acestor pământuri pe coasta mediteraneană, punându-le în pericol viaţa”.
Ultima parte a discursului adresat participanţilor la a 88-a adunare generală ROACO a fost dedicat Armeniei, „leagănul primei națiuni botezate”, ţară cu o „istorie bogată în cultură, credință și martiriu”:
„Sprijinul operelor de caritate pentru Biserica din această țară, a subliniat el, contribuie la drumul spre unitatea vizibilă a tuturor credincioșilor în Cristos”.
«Fie ca noile generații să se poată deschide către un viitor mai bun și sacrificiul multor armeni să poată deveni sămânță de dreptate și pace», scria papa Francisc în mesajul său Mesaj pentru armenii, adresat pe 12 aprilie 2015.
Papa Francisc a încheiat audienţa sa din Sala Clementină cu o rugăciune către Sfântul Efrem Sirul, invocând peste Bisericile catolice orientale binecuvântarea lui Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului:
„Acceptă, Regele nostru, oferta noastră, și dă-ne în schimb mântuirea. Trimite pacea Ta în locurile devastate, reconstruieşte bisericile incendiate până când va domni o mare pace, şi vom putea împleti o coroană mare de flori din toate părţile, pentru a fi încununat Domnul păcii” (Sf. Efrem, Imnul Învierii).
Sursa:ro.radiovaticana.va
