„O inimă prea sfântă bate în tăcere, pentru totdeauna, la umbra altarelor, o inimă de carne, simbol eficace şi viu al Iubirii Eterne a lui Dumnezeu pentru noi, sursă veridică şi imediată a oricărui har: Inima stăpânului nostru nevăzut şi prezent, tresărind în pieptul său. Ea ne vorbește despre iubirea întrupată a lui Dumnezeu, inima Omului-Dumnezeu, târât pentru noi în mizeriile vieţii de rând, ale unei existenţe chinuite, ale unei pasiuni cumplite, ale unei morţi reale (…) Iar noi vedem aceasta taină a iubirii infinite concentrată în inima ce a gustat, simţit şi trăit toate acestea." Prin această reflecție, fericitul Vladimir Ghika încerca să trezească în credincioși conștientizarea prezenței vii a lui Isus la altare, printr-o inimă pulsantă de iubire, blândă și smerită, pe care biserica o cinstește în mod deosebit în luna iunie.
Isus însuși ne îndeamnă la evlavie față de inima Sa, descrisă în Litania prin care este cinstită cu imagini deosebit de sugestive și pătrunzătoare, precum "locuinţă sfântă a lui Dumnezeu", "chivotul celui preaînalt", "casa lui Dumnezeu şi poarta cerului", "focar arzător al dragostei", "noianul tuturor virtuţilor".
Era într-o zi din luna iunie a anului 1675, când Mântuitorul Isus i-a apărut într-o viziune călugăriţei Margareta Maria Alacoque (1647-1690), în timp ce se afla în rugăciune și adorație în fața Preasfântului Sacrament.
"Priveşte la această inimă care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a jertfit cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port", i-a spus Isus călugăriței Margareta Maria Alacoque, din congregația vizitandinelor.
Cuvintele lui Isus continuă, impregnate de amărăciunea adevărului despre ingratitudinea noastră, spunând: "Drept răsplată, din partea celor mai mulţi oameni nu primesc decât nerecunoştinţă, prin lipsa lor de respect şi prin sacrilegiile ce le săvârşesc, prin răceala şi dispreţul faţă de prezenţa mea în taina sfântă a Euharistiei... ".
Însă, există posibilitatea răscumpărării, a reparării jignirilor aduse lui Isus, modalitatea fiind indicată chiar de Mântuitorul în aceiași viziune, în care solicită: "Pentru aceasta îţi cer ca prima vineri după a opta zi de la sărbătoarea Trupului şi Sângelui meu (Joia Verde) să fie dedicată cinstirii Inimii mele, prin primirea Sfintei Împărtăşanii şi îndeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse onoarei mele, adeseori rănită de purtarea nedemnă faţă de Preasfântul Sacrament al altarului. Îţi promit că Inima mea va revărsa din belşug darurile iubirii sale divine asupra tuturor acelora care îmi vor aduce această cinstire, şi vor căuta ca şi alţii să facă acest lucru".
Ne apropiem de sărbătoarea Preasfânta Inimă a lui Isus, celebrată vineri, 12 iunie. Totodată, vinerea următoare, 5 iunie, este și prima vineri din lună, Isus promițând că va revărsa mari haruri asupra acelora care vor face actul de reparație și vor primi Sfânta Împărtăşanie în prima vineri din fiecare lună, precum şi asupra acelora care în diferite feluri vor cinsti în mod deosebit Inima Sa Preasfântă.
Având convingerea că oferirea merindelor trebuincioase pentru suflet nu sunt niciodată de prisos, reluăm în acest material lista Promisiunilor lui Isus către credincioșii care cinstesc Inima Sa Preasfântă:
Le voi dărui toate harurile necesare stării lor de viaţă;
Voi dărui pace în familiile lor;
Îi voi mângâia în suferinţă;
Voi fi scutul lor sigur în viaţă şi mai ales în ceasul morţii;
Voi binecuvânta cu îndestulare toate planurile lor;
Cei păcătoşi vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări;
Sufletele care zac în lâncezeală vor deveni pline de zel;
Sufletele pioase vor ajunge la o mare desăvârşire;
Voi binecuvânta casele unde se afla şi se cinsteşte icoana Inimii mele;
Preoţilor le voi da daruri care să mişte inimile cele mai împietrite;
Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi scrise în Inima mea şi nimic nu le va şterge de acolo.
Tuturor celor care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul meu, nici fără a primi sfintele sacramente. În ceasul din urmă, Inima mea le va fi scăpare sigură.
