Cu dragoste și cu respect pentru limba română a rugăciunii
În orice limbă se impune, la intervale mai lungi sau mai scurte, o revizuire a textelor sacre, fie ele biblice sau liturgice. Aceasta deoarece ele vin dintr-o istorie îndelungată, dar în același timp sunt menite a fi contemporane cu fiecare generație. Prin urmare, când limbajul devine mai puțin inteligibil din cauza evoluției firești a oricărei limbi, el trebuie apropiat de vorbitori; în același timp, îndreptarea limbii unor texte liturgice trebuie să evoce cu ușurință textele biblice din care e țesută orice astfel de celebrare și să manifeste respectul cuvenit pentru aura sacră a rugăciunii. După cum ne atrage atenția magisteriul Bisericii, „cuvintele Sfintei Scripturi ca, de altfel, şi celelalte cuvinte folosite în celebrările liturgice […] exprimă adevăruri care depăşesc limitele impuse de timp şi de loc. Într-adevăr, prin aceste cuvinte Dumnezeu vorbeşte cu mireasa Fiului său preaiubit, iar Spiritul Sfânt îi duce pe credincioşi la cunoaşterea adevărului întreg…”[1]
Îndreptarea ediției prezente se limitează la ceea ce îi este dat filologului să facă, fără să impieteze asupra stilului liturgic al limbii române.
În urma confruntării textelor cu originalele grecești și ținând seama de exigențele menționate, se pot observa mai multe tipuri de modificări. Câteva exemple:
• Înlocuirea unor cuvinte și exprimări arhaice ieșite din uz sau care au căpătat alt sens:
cei ce trudesc (în loc de: cei ce se ostenesc)
cuvenită închinare (în loc de: datornică închinăciune)
ștergerea și iertarea păcatelor robilor... (în loc de: lăsarea și iertarea de păcate a robilor...)
spiritualul Tău Altar (în loc de: înțelegătorul Tău Altar)
fără de pătimire, fără de ocară (în loc de: fără de patimă, neînfruntat)
cei care viețuiesc întru feciorie (în loc de: cei care petrec întru feciorie)
cu umilinţă cădem înaintea Ta (în loc de: ție ne cucerim)
vrednicul de laudă numele Tău (în loc de: de mare cuviință numele Tău)
fă, așadar,...( în loc de: fă adică...)
• Depășirea literalității traducerii din greacă
chipul ființei Tale (în loc de: chipul ipostasului Tău)
Spiritul Sfânt (în loc de: Spiritul cel Sfânt), Dumnezeule Sfânt (în loc de: Dumnezeule cel Sfânt)
• sau, uneori, o mai mare exactitate, acolo unde e vorba de un concept teologic:
Apără, mântuieşte, [...], cu harul (gr. cháriti) Tău (în loc de: ... cu darul Tău),
păstrând „darul” pentru locurile unde se justifică, de ex. darul (gr. dōréan) Sfântului Spirit
• Reformulări pentru mai multă claritate:
Cel ce cu vrerea Ta ai aşezat puteri cuvântătoare şi înţelegătoare (în loc de: Cel ce ai aşezat puteri cuvântătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta)
Darul păcii, jertfa laudei (în loc de: Mila păcii, jertfa laudei)
Ziua toată desăvârșită, sfântă...(în loc de: Ziua toată desăvârșit sfântă...)
dobândindu-ne pe noi pentru sine, popor ales (în loc de: agonisindu-ne lui-şi popor ales)
şi nu ne da de ruşine când aşteptăm mila Ta (în loc de: şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei Tale)
• Reorânduirea elementelor frazei, pentru claritate
Dă, Doamne, ca această jertfă, pe care o aducem pentru păcatele noastre şi pentru neştiinţele poporului, să fie primită şi bineplăcută înaintea Ta (în loc de: Dă, Doamne, şi pentru păcatele noastre şi pentru necunoştinţele poporului, să fie primită jertfa noastră şi bineplăcută înaintea Ta)
Cel ce ne-ai deschis cale ca în partea zilei care a trecut să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne ca şi pe cea rămasă să o împlinim fără prihană (în loc de: Cel ce ne-ai croit cale, dăruieşte-ne ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul şi cea rămasă să o împlinim fără prihană)
• Evitarea unor ambiguități teologice
ca să fim mântuiți (în loc de: ca să ne mântuim)
• Evitarea unor sonorități neplăcute
cel care / cei care (în loc de: cel ce / cei ce)
să ne mântuiască pe noi, ca un bun (în loc de: să ne mântuiască, ca un bun)
• Rugăciunile în taină au fost puse în pagină împărțite în mai multe alineate, astfel încât ideile principale să fie într-adevăr vizibile, în favoarea unei concentrări mai bune a celebrantului.
Sperăm ca haina înnoită a Dumnezeieștii Liturghii să-i apropie tot mai mult pe credincioși de Misterul central al credinței noastre.
Francisca Băltăceanu
Monica Broșteanu
[1] Congregaţia pentru Cultul divin şi Disciplina Sacramentelor: Liturgiam authenticam, 19 (25 aprilie 2001).