– Părinţii buni au grijă de hrănirea fizică a copiilor lor. Îi stimulează să aibă un regim alimentar bun, cu alimente proaspete şi sănătoase. Părinţii inteligenţi merg mai departe. Ei ştiu că personalitatea are nevoie de o hrană psihică excelentă şi se îngrijesc de „alimentele” care îmbogăţesc inteligenţa şi emoţia. Această deprindere a părinţilor inteligenţi face ca, în copiii !or, să se dezvolte spiritul de observaţie, sentimentul că sunt în siguranţă, curajul, optimismul capacitatea de a fi lider, de a depăşi teama şi de a preveni conflictele.
Înainte, o familie bine structurată era o garanţie că odraslele îşi vor dezvolta o personalitate sănătoasă. Astăzi, părinţii cresc copiii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi. Mulţi copii de medici, judecători sau oameni de afaceri traversează conflicte grave, scrie Augusto Cury în cartea sa,“Parinti straluciti, profesori fascinanti”.
Oare de ce există părinţi inteligenţi şi sănătoşi, care îşi văd copiii îmbolnăvindu-se?
Pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Nu avem control asupra procesului formării personalităţii copiilor noştri. Noi le dăm naştere şi îi punem de foarte devreme în contact cu un sistem social care îi controlează.(Foucault, 1998).
Zilnic ei vin în contact cu mii de stimuli atrăgători care se infiltrează în matricele memoriei lor.
De exemplu, părinţii îşi învaţă copiii să fie înţelegători şi să consume numai cât le este necesar, dar sistemul îi învaţă individualismul şi să consume fără rost.
Cine câştigă această dispută? Sistemul social. Cantitatea de stimuli şi presiunea emoţională pe care acesta o exercită asupra tinerilor sunt intense. Aproape că nu există libertate de alegere.
Faptul că aveţi cultură, o situaţie financiară bună, relaţii conjugale excelente şi oferiţi copiilor o şcoală bună nu e suficient pentru a construi sănătate psihică.
Orice animal reuşeşte să scape din gheara unui prădător, numai dacă dispune de mari abilităţi.
Pregătiţi-vă copiii pentru a supravieţui în apele învolburate ale emoţiei şi pentru a-şi dezvolta discernământul. Numai aşa vor putea filtra stimulii stresanţi şi vor fi liberi să aleagă şi să hotărască.
Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.
Pentru acest sistem, oricât de etic pretinde că este, copilul vostru este doar un potenţial consumator şi nu o fiinţă umană. Pregătiţi-vă copilul pentru „a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „a avea”.
Alimentaţi Inteligenţa copiilor
Părinţii buni îşi învaţă copiii să se spele pe dinţi, părinţii inteligenţi îi învaţă să aibă o igienă psihică.
Numeroşi părinţi îşi imploră zilnic copiii să aibă grijă de igiena bucală. Dar cum e cu igiena emoţională? La ce foloseşte să previi cariile, dacă emoţia copiilor se transformă într-o ladă de gunoi plină de gânduri negative, mofturi, temeri, reacţii impulsive şi atracţie către capcanele sociale?
Vă rog, învăţaţi-i pe tineri să-şi protejeze emoţia. Tot ceea ce atinge frontal emoţia, atinge drastic memoria şi le va forma personalitatea.
Odată, un excelent jurist mi-a spus în cabinet că, dacă ar fi ştiut să-şi protejeze emoţia încă de când era mic, viaţa lui nu ar fi fost o dramă.
Pe când era copil fusese respins de cineva apropiat pentru că avea un defect pe faţă. Acea respingere i-a limitat bucuria. Defectul nu era mare, dar fenomenul RAM l-a înregistrat şi realimentat.
Nu a avut copilărie. Se ascundea de lume. Trăia singur în mijlocul mulţimii.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiei lor cu curaj şi îndrăzneală.
Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. „Eu”-ul, care reprezintă voinţa conştientă, sau libertatea de a hotărî, trebuie antrenat pentru a deveni lider şi nu o marionetă. A fi lider nu vrea să însemne a avea capacitatea de a rezolva toate problemele din jurul nostru. Problemele vor exista întotdeauna. Dacă pot fi rezolvate, trebuie să le rezolvăm. Dacă nu avem condiţii să le rezolvăm, trebuie să ne acceptăm limitele. Dar niciodată nu trebuie să gravităm pe orbita lor.
Dacă aţi avea capacitatea de a intra pe scena minţii tinerilor, aţi constata că mulţi sunt chinuiţi de gânduri de anxietate. Unii sunt neliniştiţi din cauza testelor şi examenelor şcolare.
Alţii, din pricina fiecărei curbe a trupului pe care o detestă. Alţii încă mai cred că nimeni nu-i iubeşte. Mulţi tineri au foarte puţin respect de sine. Când respectul de sine scade, moare bucuria.
Odată, un tânăr de şaisprezece ani m-a căutat după o prelegere. Mi-a spus că, zilnic, îşi distrugea liniştea gândindu-se că, într-o zi, va îmbătrâni şi va muri. El abia îşi începea viaţa, dar îl tulbura gândul sfârşitului său. Câţi tineri nu suferă, fără ca nici proprii părinţi sau profesori să ştie ce e în inima lor?
Închisoarea emoţiei ţine prizonieri milioane de tineri. Ei suferă în tăcere. După ce veţi închide paginile acestei cărţi, staţi de vorbă cu ei.
Ce educaţie este aceasta, care vorbeşte despre lumea în care ne aflăm – şi nu spune nimic despre lumea care suntem? întrebaţi-vă mereu copiii: „Ce se petrece cu tine?”, „Ai nevoie de mine?”, „Ai avut vreo dezamăgire?”, „Ce pot face ca să fii mai fericit?”
Ce sens are să aveţi zilnic grijă de hrănirea a bilioane de celule din corpul copiilor voştri, dacă neglijaţi să-i hrăniţi psihic? La ce foloseşte că au un corp sănătos, dacă sunt nefericiţi, instabili, fără protecţie emoţională, daca fug de problemele lor, dacă le e frică de critici, dacă nu le place să li se spună „nu”?
Nici un părinte din lume nu le-ar da alimente stricate copiilor lor – dar fac asta cu hrana psihică. Nu ne dăm seama că tot ceea ce înmagazinează, le va controla personalitatea.
Hrăniţi personalitatea copiilor voştri cu înţelepciune şi linişte. Vorbiţi de peripeţiile voastre, de momentele de ezitare, de căderile emoţionale pe care le-aţi traversat. Nu lăsaţi ca memoria lor să se transforme într-un ţinut de coşmaruri. Transformaţi-o într-o grădină de vise.
Nu uitaţi niciodată că ne împiedicam de pietrele mici şi nu de munţi. Micile pietre din subconştient se transformă în stânci uriaşe.
Pesimismul este cancerul sufletului
Puteţi să nu aveţi bani, dar, dacă sunteţi dotaţi din plin cu bun simţ, veţi fi un tată sau o mamă strălucit/ă.
Dacă vă veţi molipsi copiii cu visele şi entuziasmul vostru, viaţa va fi înălţată. Dacă sunteţi un specialist în a vă lamenta, dacă vă e frică de viaţă, de ziua de mâine, dacă sunteţi preocupaţi excesiv de boli, le veţi paraliza inteligenţa şi emoţia.
Ştiţi cât timp îi trebuie unui conflict psihic netratat, până să intre în remisie? Uneori, trei generaţii. De exemplu, dacă un tată are o obsesie pentru boli, unul dintre copii va înregistra acea obsesie şi o va reproduce în mod continuu. Nepotul s-ar putea s-o aibă cu mai mică intensitate. Abia strănepotul se va putea elibera de ea. Cel care studiază funcţiile memoriei, cunoaşte gravitatea procesului de transmitere a bolilor psihice.
Arătaţi copiilor voştri că aveţi forţă şi siguranţă. Spuneţi-le frecvent: „Adevărata libertate se află în tine”, „Nu fi slab în faţa grijilor tale!”, „înfruntă-ţi neliniştile”, „Alege să fii liber! ” Fiecare gând negativ trebuie combătut, ca să nu fie înregistrat.
Adevăratul optimism se construieşte prin confruntarea cu problemele – şi nu prin negarea lor.
Potrivit cercetărilor din unele universităţi americane, pentru o persoană optimistă există cu mai puţin de 30% riscul de a face boli cardiace şi un risc chiar şi mai scăzut de a fi afectaţi de boli emoţionale şi psiho-somatice.
Pesimismul este cancerul sufletului. Mulţi părinţi sunt vânzători de pesimism. Pe lângă gunoiul social pe care mass-media îl depozitează pe scena minţii tinerilor, mulţi părinţi le prevăd un viitor sumbru – totul este greu şi periculos, îşi pregătesc copiii să se teamă de viaţă, să se închidă într-un cocon, să trăiască fără poezie.
Alimentaţi-vă copiii cu un optimism solid!
Nu trebuie să formăm supra-oameni, aşa cum preconiza Nietzche. Părinţii inteligenţi nu formează eroi, ci fiinţe umane care îşi cunosc limitele şi forţele.
Augusto Cury – “Parinti straluciti, profesori fascinanti”
