Puterea creatoare a Cuvântului ne este revelată încă de la începutul Sfintei Scripturi. Prin El iau naștere toate lucrurile, toate vietățile și noi oamenii. Cuvântul scoate la lumină tot ceea ce exista din negura neantului, dăruindu-i primul și cel mai de preț dar: acela de a fi!
Opera creatoare nu se încheie nicicând și continuă în zilele noastre în fiecare clipă. Noi înșine, prin harul lui Dumnezeu, devenim tot mai mult ceea ce suntem destinați să fim, pe măsură ce deschidem poarta vieții noastre acțiunii creatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, Isus Mântuitorul nostru.
În Evanghelia după Ioan, într-un mod cu totul special, putem contempla această minunată chimie spirituală, prin care întunericul plumburiu al umanității noastre, capătă reflexele aurii ale Cerului la lumina mântuitoare a Cuvântului. Isus folosește cuvinte uzuale și un limbaj atât de comun nouă, și cu toate acestea un nou sens ni se revelează, pentru a ne purta înspre noi orizonturi, altele și totuși atât de familiare. De exemplu, cu Nicodim, Mântuitorul vorbește despre naștere. Și ce experiență poate fi mai firească de atât? Însă de la nașterea trupească, Cristos se avânta înspre nașterea spirituală, obligându-l pe Nicodim la o ieșire din paralizia sufletească spre o cu totul altă înțelegere, nu doar mai înaltă, ci cu totul alta.
Cu samarineanca din evanghelia de astăzi face la fel. Pornește de la o necesitate vitală: setea. Și pornind de la ceva ce această femeie cunoaște atât de bine, zilnic mergând la izvor după apă, Isus o poartă înspre adevărata sete, setea de viață, de o viață deplină, totală, veșnică. Și atinge adevărata problemă a ei și a omului dintotdeauna. Samarineanca își stinge setea cu o apa săracă, pe care trebuie să o reînnoiască zilnic. Iar setea de viață, o stinge cu o iubire imperfectă, experimentată și schimbată ani la rând, pentru simplu motiv că o astfel de iubire e doar o scânteie a adevăratei Iubiri, pe care femeia o are în fața ei.
Și cu noi Isus face la fel: pornind de la dorințele pe care le trăim în această biată lume, Mântuitorul scoate la lumină adevăratele semnificații ale aspirațiilor noastre, împlinindu-ne astfel căutările. Cuvântul său ne înnoiește încontinuu, dăruindu-ne o nouă viață, născându-ne la o nouă realitate.
Fiul lui Dumnezeu ne așteaptă tocmai la fântânile pe care noi le frecventăm de obicei. De acolo ne ridică, ne înalță și ne mântuiește, pentru a deveni la rândul nostru fântâni de apă vie pentru semenii noștri.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 4,5-42
În vremea aceea a venit Isus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; si era acolo fântâna lui Iacov. Iar Isus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Isus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Isus i-a zis: Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: N-am bărbat. Isus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Isus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Spirit este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în spirit şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Cristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Isus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi, sau: Ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: Veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Cristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: Că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, Iar femeii i-au zis: credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Cristosul, Mântuitorul lumii.
