În Duminica trecută, cea a lui Toma, am avut un prim semn al trecerii de la sâmbătă ca și zi de celebrare a Domnului în tradiția ebraică, la Duminică ca și prima și cea mai importantă zi a săptămânii pentru creștini. Ucenicii sunt adunați în această primă zi, iar Isus apare în mijlocul lor, le dăruiește pacea Lui, bucuria Lui și Spiritul Sfânt, chezășie a unei noi vieți sub semnul iertării păcatelor și a restabilirii comuniunii dintre om și Dumnezeu. La fel opt zile mai târziu, deci tot duminica, ucenicii sunt iarăși împreună, de data aceasta și Toma cu ei, iar Isus apare din nou în mijlocul lor.
Astăzi, în a treia Duminică a Paștilor, evenimentele au loc deasemenea în prima zi a săptămânii: în fața mormântului gol, un înger al Domnului vestește Învierea lui Cristos.
Când în zilele noastre, ne întâlnim cu toții duminica în biserică, noi retrăim aceleași evenimente: suntem împreună în rugăciune, Isus este în mijlocul nostru, ne daruiește pacea și bucuria Sa, prin puterea Spiritului Sfânt ne iartă păcatele și tuturor ni se vestește Învierea Domnului.
În evanghelia de astăzi, Iosif din Arimatea, cel care așteaptă Împărăția cerurilor, cere și primește de la Pilat trupul lui Isus. Așteaptă Împărăția și primește un trup, iar acest trup este de fapt sămânță a Împărăției. Îl pune în mormânt și din el răsare trei zile mai târziu Învierea și Speranța noastră! Iar mormântul rămâne gol…
Din acest mormântul gol, un Înger vestește femeilor și prin ele apostolilor: “mergeți în Galilea, acolo îl veți vedea”. Galilea este locul în care ucenicii îl întâlnesc pentru prima dată pe Isus, locul în care totul începe. Pentru noi, Galilea este viața noastră cotidiană, unde a început iubirea noastră cu Dumnezeu. Isus înviat ne așteaptă acolo. Acolo îl putem întâlni, acolo îl putem vedea: în micile gesturi de atenție și iubire din familia noastră, în persoanele pe care le întâlnim de-a lungul săptămânii, în viața noastră aparent atât de banală. Isus Înviat nu ne mai părăsește niciodată: ne însoțește de-a pururi pe cărările acestei lumi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 15,43-16,8
În zilele acelea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Isus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă, şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.
