”Un lucrător umil în via Domnului”: pe 19 aprilie 2005 cardinalul Joseph Ratzinger era ales Succesor la Scaunul lui Petru. Cardinalul Marc Ouellet – prefect al Congregaţiei pentru Episcopi – şi unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai săi, a vorbit într-un interviu pentru Radio Vatican despre roadele pontificatului papei emerit Benedict al XVI-lea:
„Se văd înainte de toate roadele pe termen lung. În primul rând, cred că pontificatul papei Benedict al XVI-lea a fost o șansă pentru Europa. Papa Benedict al XVI-lea, cu numele și felul său de a gândi, a amintit rădăcinile creștine ale Europei și a redat stima patrimoniului său spiritual și cultural. Călătoriile și discursuri lui – de exemplu, la Paris, Londra și Berlin – vor rămâne puncte fixe pentru viitorul Europei. Un alt rezultat important este contribuția specifică a lui Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea, cu privire la relația dintre credință și rațiune, în marile sale enciclice. Mai mult decât atât, papa Benedict al XVI-lea a apropiat – aș spune –exegeza și teologi, în teorie și practică, prin îndemnul apostolic «Verbum Domini», și mai ales prin cartea sa «Isus din Nazaret». Un al treilea rezultat este comoara omiliilor sale mistagogice pe care ne-a lăsat-o moștenire – o adevărată şcoală de predicare. Multe dintre aceste predici vor fi citite de-a lungul secolelor următoare”.
Papa Benedict a abordat chestiuni sensibile ale lumii contemporane, precum: pedofilia în Biserică și transparența în gestionarea bunurilor. Întrebat dacă papa Francisc este o continuare a acestei reforme, cardinalul răspunde: „Desigur. Văd o mare de continuitate între cei doi pontifi. Partea cea mai frumoasă a acestei continuităţi între cei doi Papi este tocmai diferența lor de stil și carismă. Există o mare continuitate privind reforma Bisericii, lupta împotriva pedofiliei, transparența financiară;chiar şi a problemelor legate de familie–subiect care i-a fost foarte drag papei Benedict. De asemenea, se continuă reflecția asupra noii evanghelizări și interpretarea Conciliului”.
Pe parcursul ultimilor de doi ani de la predarea ministerului pontifical, papa Benedict s-a retras în rugăciune, departe de lume. Cu toate acestea, el continuă să aducă Bisericii o contribuţie specială: „Papa Benedict al XVI-lea s-a retras în tăcere – un mare gest de umilință și curaj, un act revoluționar, care a deschis şi calea pentru noul papă Francisc. Cred că autoritatea morală a papei Benedict este astăzi chiar mai mare și sunt convins că rugăciunea lui este un ajutor puternic pentru succesorul său”.
Fiind unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai papei Benedict al XVI-lea, cardinalul Ouellet a mărturisit la final care este cel mai mare dar personal primit din partea unui om și păstor al Bisericii precum Joseph Ratzinger: „Păstrez multe amintiri personale din întâlnirile cu el, mai ales pe cele cu privire la numirea episcopilor și am admirat întotdeauna prudența şi înțelepciunea sa. Dar, ceea ce m-a impresionat cel mai mult în momentele dificilele și critice pe care a trebuit să le trăiască, a fost smerenia și răbdarea papei Benedict al XVI-lea: cu colegii, colaboratorii, cu trădătorii şi în toate dificultățile trăite, chiar şi în criticile mijloacelor mass-media. El a fost în stare să ia crucea sa și să îl urmeze pe Domnul. Papa Benedict rămâne pentru mine un maestru de viață – nu numai doctor al Bisericii, ci maestru de viață – un om bun, cult, care a câştigat afecţiune profundă şi de durată a multor credincioși”.
