Creştinii sunt persecutaţi astăzi mai mult decât la începuturile creştinismului. Cauza originară a oricărei persecuţii este ura pricipelui lumii față de aceia care au fost salvaţi şi răscumpăraţi de Isus prin moartea şi învierea Sa. Armele de apărare sunt Cuvântul lui Dumnezeu, smerenia şi blândeţea.
Sâmbătă 4 mai, Papa Francisc a indicat o cale de urmat pentru învăţarea desluşirii primejdilor lumii. Primejdii care, a explicat în predica de la Liturghia celebrată în capela Domus Sanctae Marthe, sunt lucrări ale „diavolului” , ”principele lumii”, ale „spiritului lumesc”.
Papa, comentând lecturile zilei din Faptele Apostolilor (16,1-10) şi din Evanghelia după Sfântul Ioan (15,18-21), a îndreptat reflecţia sa asupra urii, ”un cuvânt dur” – a subliniat Papa – folosit de Isus. ”Chiar ura. El care este maestrul iubirii, căruia îi plăcea foarte mult să vorbească de iubire, vorbeşte de ură”. Dar „Lui – a explicat Pontiful - îi plăcea să spună lucrurilor pe nume. Şi ne zice: ”Nu vă speriaţi! Lumea vă va urî. Ştiţi că înainte de voi m-au urât pe Mine”. Şi ne aminteşte ceea ce El a zis cu o altă ocazie ucenicilor: „amintiţi-vă de cuvântul pe care Eu vi l-am zis: slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său. Dacă m-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta şi pe voi”. Calea creştinilor este calea lui Isus, pentru a-L urma nu există alta.
Isus - a spus Pontiful - ne-a ales şi ne-a răscumpărat de sub puterea lumii, de sub putere diavolului, de sub puterea principelui acestei lumi. Originea urii este aceasta: suntem salvaţi şi principele lumii, care nu vrea să fim salvaţi, ne urăşte şi dă naştere persecuţilor care din timpul lui Isus continuă până astăzi. Foarte multe comunităţi creştine sunt persecutate în lume. În acest timp mai mult decât în primii ani ai creştinismului; eh! Astăzi, acum, în această zi, la această oră. De ce? Pentru că spiritul lumesc are această ură”.
De obicei la persecuţie se ajunge după ce s-a parcurs o cale lungă. „ Să ne gândim – a sugerat Papa Francisc – la cum principele lumii a vrut să-l înşele pe Isus când era în deşert: „ Fii bun! Ți-e foame? Mănâncă. Tu poţi să o faci”. Fii bun! Tu ai venit ca să salvezi lumea. Economiseşte timp, du-te la templu şi aruncă-te jos şi toată lumea va vedea acest miracol şi totul s-a terminat: Tu vei avea autoritate”. Dar să ne gândim la aceasta: Isus nu a răspuns niciodată acestui principe cu propriile sale cuvinte! Niciodată. A căutat, pentru a răspunde, să găsească cuvintele lui Dumnezeu şi a răspuns cu cuvintele lui Dumnezeu”. Un mesaj pentru omul de astăzi: „ Cu principele lumii acesteia nu se poate dialoga. Şi aceasta să fie clar”. Dialogul este altceva „este necesar între noi - a explicat Episcopul Romei - este necesar pentru pace. Dialogul este o obişnuinţă, este o atitudine pe care trebuie să o avem între noi pentru a ne auzi, pentru a ne înţelege. Şi trebuie să se menţină tot timpul. Dialogul se naşte din caritate, din iubire. Cu principele lumii nu se poate dialoga; se poate doar răspunde cu Cuvântul lui Dumnezeu care ne apără”. Principele lumii, a reluat Papa, ne urăşte. Şi cum a făcut cu Isus va face şi cu noi: „Dar iată, fă aceasta... este o mică înşelătorie... nu e nimic...este mică” şi aşa începe să ne poarte pe o cale puţintel incorectă”. Începe de la lucruri mici, apoi începe cu linguşeli prin care „ne îmblânzeşte” până „cădem în capcană”. Isus ne-a zis „ eu vă trimit pe voi ca pe oi în mijlocul lupilor. Fiţi prudenţi, dar simpli”. Dacă totuşi ne lăsăm prinşi de spiritul vanităţii şi ne gândim că ne vom opune lupilor făcându-ne noi înşine lupi „aceştia ne vor mânca de vii” . Deoarece dacă încetezi de a fi „oaie”, nu ai un păstor care să te apere şi vei cădea în mâinile acestor lupi.
Voi puteţi să întrebaţi: „Părinte, dar care este arma pentru a ne apăra de aceste seduceri, de aceste focuri de artificii pe care le aruncă principele lumii acesteia, de înşelătoriile sale? Arma este aceeaşi, ca şi a lui Isus: Cuvântul lui Dumnezeu, smerenia şi blândeţea. Să ne gândim la Isus când îi dădeau pălmi: ce umilinţă, ce blândeţe. Putea să insulte, dar în schimb a pus doar o întrebare umilă şi blândă. Să ne gândim la Isus în timpul pătimirii Sale. Profetul zice despre El: „ca şi o oaie care merge la tăiat, nu strigă nimic”. Umilinţă. Umilinţa şi blândeţea: acestea sunt armele pe care principele lumii, spiritul lumesc nu le tolerează, deoarece propunerile sale vizează puterea lumească, sunt propuneri de îmbogăţire. Umilinţa şi blândeţea nu le tolerează”. Isus e blând şi umil şi „astăzi - a zis Papa - ne face să ne gândim la această ură a principelui lumii împotriva noastră, împotriva celor care-L urmează pe Isus”. Să ne gândim la armele pe care le avem pentru a ne apăra: „ să rămânem pentru totdeauna oi, căci astfel avem un păstor ce ne apără”.
Sursa:www.osservatoreromano.va