Anul Sfânt extraordinar, Jubileul Milostivirii, anunțat de papa Francisc este o știre care surprinde, dar nu întru totul. De fapt, dacă există un laitmotiv care apare în cei doi ani de pontificat ai papei Francisc este tocmai cel al milostivirii. ”Acest cuvânt schimbă totul”, a zis la primul Angelus de după alegerea sa (News.va,14 martie).
Papa Francisc a încredințat Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, prezidată de Mons. Fisichella, organizarea Jubileului Milostivirii.
Cum se naște conceptul de Jubileu?
Dacă putem totuși susține că ideea de Jubileu creștin, în motivările sale de eliberare și în ritmul său temporar, ar avea profunde rădăcini în vechile culturi din Orient, în Biblie, în istoria poporului evreu – care în capitolul XXV din Levitic încurajează sunarea cornului (Jobel) la fiecare patruzeci și nouă de ani pentru a chema lumea din toată țara, declarând sfânt al cincizecilea an și proclamând iertarea (Jobal) tuturor locuitorilor - este adevărat că primul Jubileu se naște în 1300 ca și răspuns al unui papă, Bonifaciu al VIII-lea, la cererea poporului roman pentru ”iertarea deplină a păcatelor” deja având ca bază precedentele indulgențe (Avvenire, 14 martie).
Jubileul, zis și An Sfânt, este perioada specială a iertării păcatelor, a împăcării și a convertirii. El poate să fie ordinar sau extraordinar.
Cel ordinar e legat de termene prestabilite, iar cel extraordinar este stabilit cu ocazia unor evenimente particulare, iar durata variază de la câteva zile până la un an. Obișnuința de a convoca Jubilee extraordinare urcă până în secolul al XVI-lea, iar ultimii Ani Sfinți ai secolului al XX-lea au fost cei din 1933, convocat de papa Pius al XI-lea pentru al nouăsprezecelea an de la eliberare și cel din 1983, convocat de Ioan Paul al II-lea la cincizeci de ani de la eliberare (Famiglia Cristiana, 13, martie).
Care au fost anii jubiliari și cine i-a convocat?
1300: Bonifaciu al VIII-lea
1350: Clement al VI-lea
1390: convocat de Urban al VI-lea, prezidat de Bonifaciu al IX-lea
1400: Bonifaciu al IX-lea
1423: Martin al V-lea
1450: Nicolae al V-lea
1475: convocat de Paul al II-lea, prezidat de Sist al IV-lea
1500: Alexandru al VI-lea
1525: Clement al VII-lea
1550: convocat de Paul al III-lea, prezidat de Iulius al III-lea
1575: Grigore al XIII-lea
1600: Clement al VIII-lea
1625: Urban al VIII-lea
1650: Inocențiu al X-lea
1675: Clement al X-lea
1700: deschis de Inocențiu al XII-lea, închis de Clement al XI-lea
1725: Benedict al XIII-lea
1750: Benedict al XIV-lea
1775: convocat de Clement al XIV-lea, prezidat de Pius al VI-lea
1825: Leon al XII-lea
1875: Pius al IX-lea
1900: Leon al XIII-lea
1925: Pius al XI-lea
1933: Pius al XI-lea
1950: Pius al XII-lea
1975: Paul al VI-lea
1983: Ioan Paul al II-lea
2000: Ioan Paul al II-lea
2015: Francisc
În anii 1800 și 1850 nu au fost jubilee din cauza circumstanțelor istorice.
Poarta Sfântă
Ritualul inițial al jubileului este deschiderea Porții Sfinte. Este vorba de o poartă ce se deschide doar în timpul Anului Sfânt, iar în rest este zidită. Au o Poartă Sfântă cele patru bazilici mari din Roma: Sfântul Petru, Sfântul Ioan din Lateran, Sfântul Paul din afara zidurilor și Sfânta Maria Maggiore. Ritualul deschiderii Porții Sfinte exprimă în mod simbolic conceptul că, pe timpul Jubileului, este oferit credincioșilor un ”parcurs extraordinar” spre mântuire. Porțile Sfinte ale celorlalte bazilici vor fi deschise succesiv deschiderii Porții Sfinte din Bazilica Sfântul Petru.
Traducere:AMR
