Pe data de 13 martie, Sfântul Părinte Papa Francisc, a anunțat un Jubileu, un An Sfânt extraordinar, care va fi dedicat îndurării. Acesta va începe pe 8 decembrie 2015 și se va încheia pe 20 noiembrie 2016. De fapt, toate Jubileele au în centrul lor îndurarea, începând de la cele antice ale evreilor care o dată la cincizeci de ani lăsau pământul să odihnească, iertau datoriile și eliberau sclavii, la cele moderne introduse în anul 1300 de Bonifaciu al VIII-lea, prin care pelerinii care vizitau bazilicile Romei primeau indulgență plenară.
În predica celebrării penitențiale care a deschis cele „Douăzeci și patru de ore pentru Domnul”, Papa Francisc a revenit asupra temei îndurării. „Dumnezeu - a spus el - nu încetează niciodată să ne arate bogăția îndurării Lui de-a lungul veacurilor”. Pornind de la pasajul evanghelic al femeii păcătoase care îi spală picioarele Mântuitorului, Papa a insistat asupra iubirii lui Dumnezeu, care nu neagă dreptatea, ci întâlnește persoana în îndurare prin iubire. „Iubirea o face pe femeia păcătoasă să se umilească în fața Domnului; dar întâi este iubirea îndurătoare a lui Isus pentru ea, care o împinge să se apropie”. Păcătoasa, prin gesturile sale „vorbește despre iubire și își exprimă dorința de a avea o certitudine de neclintit în viața sa: certitudinea de a fi iertată. Această certitudine este extraordinar de frumoasă. Isus o asigură de acest lucru: acceptându-o îi demonstrează iubirea lui Dumnezeu pentru ea, doar pentru ea! Dumnezeu îi iartă mult, îi iartă totul, deoarece a iubit mult”. Pentru această femeie „nu va fi nici o judecată, cu excepția aceleia care vine de la Dumnezeu, care este o judecată a îndurării. Protagonistul acestei întâlniri este cu siguranță iubirea, îndurarea, care merge dincolo de dreptate, fără să o nege”.
Fariseul din acest episod „nu poate găsi calea iubirii”, deoarece „invocă dreptatea, și făcând acest lucru greșește. Judecata lui asupra femeii îl îndepărtează de adevăr și nu îi permite să conștientizeze nici măcar cine este oaspetele său. S-a oprit la suprafață, nu a fost capabil să privească la inimă”. Acest lucru ni se aplică și nouă. „Chemarea lui Isus ne împinge pe fiecare dintre noi să nu ne oprim niciodată la suprafața lucrurilor, mai ales atunci când suntem în fața unei persoane. Suntem chemați să privim dincolo, să ne concentrăm asupra inimii pentru a putea vedea de cât de multă generozitate este capabil fiecare”. „Nimeni - a repetat Sfântul Părinte - nu poate fi exclus de la îndurarea lui Dumnezeu; Biserica este casa care îi întâmpină pe toți și nu refuză pe nimeni. Ușile sale rămân larg deschise, pentru ca cei care sunt atinși de har să poată găsi certitudinea iertării”.
Iertarea urmează în mod firesc conștientizarea păcatului: dacă nu ar fi existat păcatul, nu ar fi fost nimic de iertat. Iar cine mai mult sau mai puțin confundă cu rea intenție îndurarea cu o absurdă negare de păcat, adesea uită că Francisc este Papa mărturisirii, despre care vorbește foarte des, iar Jubileele sunt mari ocazii de revigorare a mărturisirii. „Atunci când ieșim din confesional - a spus Papa - simțim puterea îndurării care ne restaurează viața și ne redă entuziasmul de credință. După mărturisire suntem renăscuți”.
De asemenea, este foarte semnificativă și legătura pe care Sfântul Părinte dorește să o stabilească între Anul Sfânt al Îndurării și noua evanghelizare: „Felicit Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări pentru organizarea acestui Jubileu, care în itineriul misiunii Bisericii, poate să ducă la fiecare persoană Evanghelia îndurării”.
Traducere: Liviu Ursu
