Istoria celor 21 de copți este istoria primilor martiri.
De Sandro Magister
Au refuzat adorarea zeilor falși, au rămas fermi în credința în care au fost botezați, au fost decapitați în timp ce invocau numele lui Isus.
Douăzeci și unu de creștini egipteni uciși în Libia de către milițiile califatului islamic au fost trecuți în rândurile sfinților. Patriarhul Bisericii copte Tawadros al II-lea a stabilit ca ei să fie înscriși în Sinaxar și să fie pomeniți în fiecare an în data de 15 februarie. Este ziua în care a fost făcut public filmul cu uciderea lor. Și coincide în calendarul copt cu sărbătoarea Prezentării lui Isus la Templu.
În film s-a putut observa cum în timpul decapitării unii dintre ei invocau în arabă numele lui Isus și murmurau rugăciuni. Cel căruia i se pot înțelege clar cuvintele este Milad Saber, fiu de țărani dintr-un sat din Egipt. El era necăsătorit, în timp ce majoritatea celorlalți erau căsătoriți, având unul sau mai mulți copii. Cincisprezece erau din Al-Our și șase din cinci sate din aceeași zonă, în apropierea orașului Samalut. Mai mult de optzeci de tovarăși de-ai lor sunt și acum în Libia, provenind din aceleași sate.
Este o regiune în care prezența creștinilor este puternică. Aici, pe o stâncă în apropierea Nilului, se află o biserică veche care e ținta pelerinajelor. Tradiția spune că în acele locuri Maria, Iosif și Isus au locuit în timpul fugii lor în Egipt.
Multe lucruri s-au schimbat, în ziua martirajului lor. Primul-ministru egiptean, împreună cu alți miniștri, au vizitat fiecare casă unde locuiesc părinții, soțiile și copiii celor uciși. Pe creștini i-a asigurat: ” Voi toți sunteți importanți pentru națiune. Suntem pregătiți să ne sacrificăm noi înșine pentru toți fiii Egiptului”. A anunțat că va construi în satul Al-Our, pe cheltuiala statului, o biserică în memoria martirilor.
Președintele egiptean Abdel Fattah al Sisi nu s-a lăsat mai prejos. A anunțat construirea unei biserici în onoarea martirilor chiar la Minya, unde numeroase biserici copte poartă încă semnele ultimelor atacuri ale musulmanilor fanatici. (...)
Iată și numele celor douzeci și unu de martiri copți uciși în Libia:
Milad Saber Mounir Adly Saad, necăsătorit, din satul Mendbal;
Sameh Salah Farouq, căsătorit, un copil, din satul Manqarius;
Ezzat Boshra Nassif, căsătorit, un fiu de 4 ani, din satul Dafash;
Mina Shehata Awad, din satul Al-Farouqeyya;
Louqa Nagati Anis Abdou, 27 de ani, căsătorit, un copil de 10 luni, din satul Al-Gabaly;
Essam Baddar Samir Ishaq, necăsătorit, din satul Al-Gabaly;
Din satul Al-Our:
Hany Abdal-Massih Salib, căsătorit, trei fiice și un fiu;
Guergues Milad Sanyut, necăsătorit;
Tawadraus Youssef Tawadraus, căsătorit, trei fii între 7 și 13 ani;
Kyrillos Boschra Fawzy, necăsătorit;
Magued Soliman Shehata, căsătorit, două fiice și un fiu;
Mina Fayez Aziz, necăsătorit;
Samouil Alham Wilson, căsătorit, trei fii de 6, 4 și 2 ani;
Bishoi Stephanos Kamel, necăsătorit;
Samouil Stephanos Kamel, fratele lui Bishoi, necăsătorit;
Malak Abram Sanyut, căsătorit, trei copii;
Milad Makin Zaky, căsătorit, o fiică;
Abanub Ayyad Ateyya Shehata, necăsătorit;
Guergues Samir Megally Zakher, necăsătorit;
Youssef Shukry Younan, necăsătorit;
Malak Farag Ibrahim, căsătorit, o fiică;
Aceștia sunt doar o parte din creștinii care au căzut victime urii pe care unii dintre musulmani o nutresc față de creștini. Cei mai recent persecutați sunt creștini armeni, sirieni și mai ales asirienii (grup etnic) din treizeci și cinci de sate aflate în extremitatea nord estică a Siriei, de-a lungul râului Khabur, invadate de armatele califatului. Zeci au fost uciși, sute sunt ținuți prizonieri, și mii au fugit abandonând totul. Ironia istoriei constă în faptul că bunicii acestor creștini s-au refugiat acolo prin anii treizeci, în secolul trecut pentru a se salva din fața masacrului în care puteau cădea victime în noul Irak.
”Abandonați de toți, acesta este sentimentul lor”, a afirmat nunțiul Vaticanului la Damasc, arhiepiscopul Mario Zenari.
Acești creștini nu au oameni înarmați, nu au nici kurzi, nici suniți, nici șiiți care să-i apere, nu au nicio susținere din partea coaliției internaționale anti-califat. Sunt cu adevărat ultimii dintre ultimii, cu unicul sprijin al creștinilor din alte țări – de exemplu prin asociația Ajutor Bisericii care Suferă – care le oferă un minim ajutor în locurile unde găsesc refugiu.
Traducere: AMR
