În omilia de la Sfânta Liturghie prezidată luni dimineaţă, în capela Domus Sanctae Marthae din Vatican, Sfântul Părinte a subliniat rolul Spiritul Sfânt, care este „chiar Dumnezeu, Persoană Dumnezeiască, care dă mărturie despre Isus Cristos în noi”. Papa a vorbit despre protecţia Spiritului Sfânt, pe care „Isus îl numește Paraclet”, „adică cel care ne apără”, „care ne este mereu alături, pentru a ne susţine”.
„Viaţa creştină nu se poate înţelege fără prezenţa Spiritului Sfânt, căci nu ar fi o viaţă creştină. Ar fi o viaţă religioasă, păgână, evlavioasă, care crede în Dumnezeu, dar fără vitalitatea pe care Isus o doreşte pentru discipolii săi. Cel ce dă vitalitate este Spiritul Sfânt care este prezent”.
Spiritul Sfânt „dă mărturie despre Isus”, subliniază Papa, „astfel încât şi noi să putem da mărturie altora”. „În prima lectură există un aspect frumos; acea femeie pe care Paul o asculta, care se chema Lidia, despre care se istoriseşte că Domnul i-a deschis inima pentru a adera la cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este lucrarea pe care o înfăptuieşte Spiritul Sfânt: ne deschide Inima pentru întâlnirea cu Isus.
Spiritul Sfânt acţionează în noi în timpul întregii zile, pe durata întregii noastre vieţi, ca mărturisitor care ne indică unde se află Isus.” Papa a îndemnat în mai multe rânduri la rugăciune, ce este calea pentru a avea „în orice moment” harul „rodniciei Paştelui”, pe care l-a definit o bogăţie posibilă, graţie Spiritului Sfânt. Papa Francisc a insistat asupra importanţei „examenului de conştiinţă” pe care „creştinii îl fac asupra zilei trăite”, un exerciţiu care „ne face bine pentru că înseamnă să se conştientizeze lucrarea făcută în inima noastră de către Domnul”.
„Să cerem harul de a ne obişnui cu prezenţa acestui tovarăş de drum: Spiritul Sfânt; a acestui mărturisitor care ne spune unde este Isus, cum să-l găsim şi ce ne spune, cere ne ajută să avem o anumită familiaritate cu Isus, care este un prieten. Isus a spus: „Nu, nu te las singur, ţi-l las pe Spiritul Sfânt. Isus ni-l lasă ca prieten. Avem însă obişnuinţa de a ne întreba, înainte de a se încheia ziua: Ce lucrare a săvârşit azi în mine Spiritul Sfânt? Ce mărturie mi-a dat? Cum mi-a vorbit? Ce anume mi-a sugerat? Spiritul Sfânt este prezenţa divină care ne ajută să mergem înainte în viaţa noastră de creştini. Să-i cerem astăzi acest har. Şi acest lucru va face astfel încât – aşa cum am cerut în rugăciune – în fiecare moment să fie prezentă rodnicia Paştelui. Aşa să fie”.
Sursa:
ro.radiovaticana.va
