De Giuseppe Brienza
În ”Cetatea sfântă” ocupată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial de germani, pe lista întocmită de istoricul Renzo De Felice (1929-1996) în care sunt trecuți evreii salvați din bunătatea lui Pius al XII-lea (mai bine de 4447 persoane care între 1943 și 1945, au găsit azil și protecție în instituțiile religioase din Roma și în case private a organizațiilor clandestine catolice dirijate de Vatican–cfr. Storia degli ebrei in Italia sotto il fascismo, 4a ed., G. Einaudi, Torino 1988), a fost adăugat și numele lui Israel Zolli (1881-1956).
În urmă cu șaizeci de ani, pe când războiul nu era sfârșit, în 13 februarie 1945, fostul rabin-șef al Romei (1940-1944), cu soția, a cerut să fie primit în Biserica Catolică după o convertire care-și avea rădăcinile cu mult timp înainte, dar care se întâmpla datorită unei aparitii a lui Isus Cristos, în Sinagogă, în timpul celebrării sărbătorii de ispășire-Yom Kippur în septembrie 1944. Zolli și-a schimbat numele din Israel în Eugenio, în onoarea papei Pacelli. Motivul? Tributul de recunoștință adus lui Pius al XII-lea care l-a primit cu brațele deschise și, apoi, l-a ajutat și material pe el și pe alți evrei persecutați de naziști.
Fusese don Roberto Ronca (1907-1977), pe atunci rectorul Seminarului Roman (1933-1948), care l-a ajutat pe Zolli, din ordinul papei Pacelli, să înfrunte presiunile din lumea ebraică menite să-l facă să renunțe la decizia de a se converti și, apoi, odată confirmat, să reziste sărăciei, a sa și a familie sale, ca și consecință a retragerii tuturor beneficiilor, a bunurilor și a veniturilor odata retras din funcția de rabin-șef al Romei.
(...)
Poate chiar și pentru aceasta, după cum a abservat Vittorio Messori, în ultimii șaptezeci de ani asupra lui Eugenio Zolli ”s-a lăsat tăcerea” (Corriere della Sera, 4 noiembrie 2010). Zolli, începând cu 13 februarie 1945, a fost ”ostracizat” de către conducătorii comunității ebraice din Roma, care i-au pus în vedere să lase imedat locuința pe care o avea în ghetoul din Roma. El ceruse, dar nu primise nici un fel de înțelegere sau de compasiune din partea foștilor săi colegi în ciuda dificultăților de întreținere în care se găsea împreună cu familia.
Când Israel și soția sa Emma Majonica (care adăugase și numele de Maria, în onoarea Maicii lui Dumnezeu) au fost botezați pe 13 februarie 1945 de către mon. Luigi Traglia doar datorită implicării lui don Ronca a fost posibil ca fostul rabin să supraviețuiască. De atunci a început împotriva sa o campanie de denigrare atât de eficace încât povestea convertirii sale, scrisă în italiană în 1954, a putut să apară doar în Statele Unite, fiind publicată în Italia după cincizeci de ani. Familia Zolli (cei doi soți,împreună cu fiica lor Myriam), s-a prăbușit în 1944 neavând nici un mijloc de subzistență fiindcă Israel fusese privat, prin executare imediată , de toate drepturile de care se bucura înainte, nu doar în ce privește serviciul religios, ci și în cel ”profesional” în calitate de director al Colegiului Rabinic din Roma.
(...)
Pentru câteva zile după botezul său Israel, devenit ”Eugenio”, fusese găzduit la Universitatea Gregoriana datorită rectorului de atunci, iezuitul Paolo Dezza (1901-1999) (...) Apoi, Universitatea La Sapienza a încredințat în 1946 fostului Rabin al Romei catedra de Epigrafie și antichitate semitică și aceea de ebraică și limbi semitice în cadrul Facultății de Litere. Conform mărturiei părintelui Dezza, în 1944 unii evrei americani au venit la Roma ca să-i ofere lui Zolli ”(...) orice sumă de bani dorea” ca să se reîntoarcă (...) .
Zolli, fostul rabin șef al Romei, rămâne și astăzi un mărturisitor al iubirii lui Cristos.
Traducere: ARM
