Scrisul la mână pune în siguranţă inteligenţa umană

De Patrizia Caiffa

Noile generaţii de "nativi digitali" nu vor mai şti să scrie la mână, cursiv? Degetele lor, în loc să strângă un stilou, vor luneca numai pe ecranele tabletelor sau maxim vor apăsa pe tastaturi? Şi care vor fi riscurile pierderii acestei competenţe, pentru societăţile noastre? Pare o absurditate futuristă şi totuşi riscul unei transformări epocale, care trece pe sub ochii tuturor, este deja la pândă. Cu daune incomensurabile sub diferite puncte de vedere. Este de câteva luni ştirea, relansată în aceste zile, că Finlanda ar avea intenţia să abolească folosirea scrisului la mână în şcoli începând din 2016, înlocuind-o cu tablete şi pc, pentru a fi în pas cu timpurile. Şi chiar astăzi, 23 ianuarie, în Statele Unite, se celebrează "National handwriting day", Ziua naţională pentru recuperarea scrisului la mână.

În SUA nu mai ştiu să scrie la mână. Pentru că da, nu toţi ştiu asta, dar în ţara care aspiră să fie far al avangardelor în lume, milioane de copii nu mai ştiu să scrie la mână. "Motivată de instanţe egalitare într-o societate multirasială, în cea mai mare parte dintre şcolile americane nu se mai învaţă să se scrie cu literele legate una de alta, personalizând grafia, dar numai cu litere de tipar", explică grafologul Claudio Garibaldi. Unele state americane, precum California, opun rezistenţă; altele stânga-împrejur. Faptul este că de la începutul revoluţiei digitale până astăzi, multe studii şi cercetări demonstrează efectele nefaste ale unei folosiri excesive a tehnologiei pentru creierul umane, mai ales cel al "nativilor digitali" născuţi după anul 2000, care nu ştiu cum se trăia înainte şi riscă situaţii de declin mental. Aşa încât printre tinerele generaţii yankees scrisul la mână revine la modă, ca o atracţie vintage.

"Este bătălia bătăliilor". "Nu e vorba de a face o bătălie de ariergardă împotriva digitalului, ci este «bătălia bătăliilor» împotriva fleşcăirii capacităţii critice a viitorilor cetăţeni - afirmă Daniela Mennichelli, consultant grafolog, colaboratoare a Institutului grafologic Moretti din Urbino, întemeiat de fratele franciscan Girolamo Moretti, mort în 1963 -. Trebuie făcută o revoluţie culturală, altminteri riscăm să pierdem o capacitate antropologică: a scrie cu mâna aprinde mult mai multe zone ale creierului, ajută la dezvoltarea gândirii asociative şi la construirea unei memorii interne, favorizează capacitatea de introspecţie şi concentrare, ajută la adaptarea la circumstanţe diferite. Este un gest unic şi absolut personal, util pentru construirea propriei identităţi". În SUA, "National handwriting association" a trebuit chiar să creeze un decalog în 15 puncte pentru a aminti tinerilor americani avantajele scrisului la mână.

Dar este şi mai rău. Un vestit neuropsihiatru german, Manfred Spitzer, a identificat într-o carte o adevărată patologie derivată din prea marea folosire a noilor tehnologii: "demenţa digitală": poate avea efecte negative asupra hipocampului, ducând la pierderea memoriei, la reducerea capacităţilor spaţio-temporale, la pierderea simţului de orientare, la atrofierea memoriei numerice. "Este ca şi cum s-ar încredinţa viaţa şi memoria unui suport extern", comentează Mennichelli. Conform lui Spitzer, "media digitale creează dependenţă, stricând memoria, diminuează angajarea mentală şi, pentru asta, sunt complet nepotrivite pentru a favoriza învăţarea şcolară". Folosirea de media digitale în grădiniţe şi în şcolile elementare, tocmai pentru că creierul copiilor este maleabil, ar fi ca şi cum "i-ar expune la o periculoasă substanţă narcotică". "Astăzi există o excesivă rapidizare a timpilor de învăţare - afirmă Mannichelli -. Se cer copilului prestaţii rapide care, conform creşterii sale psihomotorii normale, nu le poate face înainte de vârsta de 9 ani. Pentru a învăţa să scrie este nevoie de faze, este ca şi cum ar învăţa să meargă. Dacă nu se respectă aceste faze vin lipsurile. Nu întâmplător creşte foarte mult şi printre noi numărul «disgrafiilor», adică al scrisului urât, care are consecinţe şi asupra autostimei copiilor".

Ce este în spate? "Există interesele economice ale industriilor informatice şi telefoniei, care stimulează pentru a vinde produsele lor - subliniază Mennichelli -. Ştiu sigur că este în desfăşurare o acţiune de lobby la parlamentarii europeni pentru a-i determina să schimbe legislaţiile şcolare". În Italia "încă nu suntem în mare pericol pentru că suntem înapoiaţi tehnologic, dar în noul proiect al MIUR nu există un cuvânt despre valoarea scrisului la mână, în timp ce se vorbeşte adesea despre digital". Şi chiar dacă dezbaterea este încă subţire (dimpotrivă, mulţi părinţi sunt mândri de capacităţile celor mai mici de a folosi o tabletă), Institutul Moretti - condus astăzi de părintele Fermino Giacometti - deja proiectează o campanie în apărarea scrisului la mână. Grafologii asigură în schimb părinţii care cer copiilor o folosire moderată a noilor tehnologii: "Să nu le fie teamă să fie consideraţi diferiţi şi nepopulari. Vor aduna roadele mai târziu".

(După agenţia SIR, 23 ianuarie 2015)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu