Parcursul de credință nu este o alienare, ci pregătirea inimii pentru a vedea chipul minunat al lui Dumnezeu: a spus papa Francisc vineri, 26 aprilie, la Sfânta Liturghie celebrata în capela din Domus Sanctae Marthae, în Vatican.
La celebrarea euharistică au participat unii angajați ai Tipografiei Vaticane, ai Jandarmeriei și ai Oficiului de Muncă al Sediului Apostolic.
În cele ce urmează relatăm ideile principale din cadrul omiliei Sfântului Părinte:
Evanghelia zilei prezintă cuvintele „Să nu se tulbure inima voastră”, adresate de Isus discipolilor.
„Aceste cuvinte ale lui Isus sunt chiar frumoase. Într-un moment de rămas bun, Isus le vorbește discipolilor din adâncul inimii. El știe că discipolii sunt triști, căci își dau seama că lucrurile nu merg bine. Dar El spune:
Să nu se tulbure inima voastră și începe să vorbească ca un prieten, dar și asemenea unui păstor. Sunt cuvinte cu sonoritatea unei muzici, iar comportamentul este cel al unui păstor cu propriile oițe, cărora le spune: Sa nu se tulbure inima voastră. Aveti încredere în Dumnezeu si în mine. Si despre ce începe să vorbească? Despre cer, despre patria definitivă. Aveti încredere în mine, eu vă ramân fidel: acestea sunt cuvintele pe care pare să le spună, și-și asumă un rol de inginer, de arhitect când asigură:
Merg să vă pregătesc un loc în casa Tatălui, unde sunt multe lăcașuri. Iar Isus merge să ne pregătească un loc”.
Sfântul Părinte se întreabă: Cum este acel loc? Ce înseamnă pregătirea unui loc? Închirierea unei camere acolo, Sus? Pregătirea unui loc înseamna pregătirea posibilității noastre de a ne bucura, posibilitatea de a vedea, de a simți și a întelege bucuria a ceea ce ne așteaptă, a acelei patrii spre care ne îndreptăm”:
„Întreaga viață creștină este o lucrare a lui Isus, a Spiritului Sfânt, pentru a ne pregăti un loc, pentru a ne pregăti ochii încât să poată vedea… Dar, Tată, eu văd bine, nu am nevoie de ochelari!… Aceea este însă o altă viziune…Să ne gândim la bolnavii de cataractă: ei văd, dar după intervenție ce spun? Nu m-am gândit niciodată că aș putea vedea așa de bine fără ochelari. Tot astfel, ochii noțtri, ochii sufletului nostru au nevoie, au necesitatea de a fi pregătiți pentru a privi acel chip minunat al lui Isus; auzul are nevoie să poată asculta acele cuvinte frumoase. Dar este mai ales nevoie de pregătirea inimii pentru a iubi, pentru a iubi mai mult.”
Pe parcursul vieții – a subliniat Papa – Domnul pregătește inima noastră „cu încercări, consolări, chinuri, cu cele bune…”
Întregul drum al vieții, a spus Pontiful, este un parcurs de pregătire. Uneori, Domnul trebuie să se grăbească, cum a facut cu tâlharul cel bun: avea doar câteva minute pentru a-l pregăti și a facut-o. „Dar normalitatea vieții nu are acest mers, nu-i asa? Trebuie să lăsăm să ne fie pregătită inima, ochii, auzul pentru a ajunge în această patrie. ”Dar, Părinte, au am fost la un filosof care mi-a spus că toate aceste gânduri sunt o alienare, ca noi suntem alienați, că viața este aceasta, concretul, și că dincolo nu se știe ce este…”. Unii gândesc astfel, dar Isus ne spune că nu este așa și ne îndeamnă: „Aveți încredere și în mine. Ceea ce-ți spun este adevarul: eu nu te înșel, nu te păcălesc”:
„A ne pregăti pentru cer – a mai spus Papa – înseamnă să începem să-l salutăm de departe. Aceasta nu este alienare, ci este adevărul și înseamnă să-l lăsăm pe Isus să ne pregătească inima și ochii pentru acea frumusețe atât de mare. Este parcursul frumuseții; este calea de întoarcere în patrie”.
În fine, papa Francisc s-a rugat pentru ca Domnul să ne dea această speranță puternică, curajul dar și umilința de a lăsa ca Domnul să ne pregătească o locuință, „locuința definitivă, în inima noastra, în ochii noștri, în auzul nostru. Așa să fie”.
Sursa:
ro.radiovaticana.va
