Am fost și bun, am fost și rău, dar n-am abandonat misiunea de preot. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru cei 50 de ani de muncă în via Lui. Să vă rugați pentru mine, cât mai am de muncit să rămân statornic.
Pr. Gheorghe Cristescu
Părintele Cristescu Gheorghe, preot greco-catolic din Eparhia de București, paroh al comunității Fericita Tereza de Calcutta, a sărbătorit sâmbătă, 25 octombrie 2014, jubileul de 50 de ani de preoție.
Sfânta Liturghie oferită în semn de recunoștință pentru jumătatea de secol de muncă în via Domnului a avut loc în frumoasa capelă a Mănăstirii Sfânta Familie a fraților ioaniți din București.
La sfânta Liturghie celebrată de pr. Gheorghe Cristescu i-au stat alături, la altar, atât preoți greco-catolici, pr. Valeriu Median, pr. Dan Florian Popescu, pr. Andrei Mărcuș, cât și preoți romano-catolici, pr. Marius Taloș SJ – superiorul regional al călugărilor iezuiţi din România -, pr. Luc Duquenne SJ, pr. Tarciziu Șerban, pr. Dan Suciu CSJ – superiorul Mănăstirii Sfânta Familie din Bucureşti -, pr. Anton Roca OFMConv, pr. Eusebiu Pișta OFMConv, pr. Mihai Baciu și pr. Ciprian Mărtișcă.
Acest eveniment a adunat un număr mare de credincioși, capela Mănăstirii Sfânta Famile devenind spațiu al bucuriei și al împărtășirii unui moment de har pentru toți cei prezenți la Liturghie.
La predică, părintele Cristescu a relatat câteva momente ce au zugrăvit uneori în culori vesele alteori în culori palide viața sa și a mulțumit lui Dumnezeu pentru 50 de ani petrecuți cu statornicie în credință.
La finalul celebrării, Preasfințitul Mihai Frățilă, prezent în mijlocul comunității, l-a felicitat pe părintele Cristescu cu ocazia celor 50 de ani de slujire preoţească și i-a oferit acestuia o medalie cu stema și motto-ul Eparhiei Greco-Catolice de București. Credincioșii prezenți au înălțat cântări de bucurie și urări de „La mulți ani!” pentru preotul jubilant, sărbătoarea încheindu-se cu o agapă frățească.
Pr. Gheorghe Cristescu s-a născut la 16 noiembrie 1936. A urmat cursurile liceului Spiru Haret din București, iar în anul 1955 s-a înscris la seminarul Institutului Teologic Romano-Catolic din Alba-Iulia, dar își definitivează studiile teologice la Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași, unde a fost transferat odată cu deschiderea secției în limba română în cadrul acestui institut.
La 25 octombrie 1964 este hirotonit preot, în clandestinitate, de către episcopul greco-catolic Ioan Dragomir.
Însă, norii negri ai prigoanei comuniste nu au întârziat să apară, iar la 11 zile de la hirotonirea sa, tânărul preot Gheorghe Cristescu, este acuzat pe nedrept de subminarea economiei naționale și crimă de sabotaj politico-economic fiind aruncat în temnițele închisorii de la Aiud, alături de atâtea alte suflete care l-au mărturisit pe Cristos. Este condamnat la moarte, însă în urma unui proces pedeapsa îi este comutată la închisoare timp de 6 ani și în cele din urmă redusă la 4 ani și 2 luni, ca urmare a muncii silnice depuse in timpul executării pedepsei.
La 4 ianuarie 1968 este eliberat, purtând în suflet cicatricele terorii, rămase din închisorile prin care a trecut (Malmaison, Jilava, Aiud), dar însuflețit de harul divin primit, își continuă misiunea de preot, în clandestinitate, slujind în case particulare.
În 1990 intră în mica comunitate greco-catolică formată în casa preotului Traian Suciu. Ulterior comunitatea, care devenise tot mai mare, primește găzduire pentru celebrarea sfintelor liturghii în parohia romano-catolică „Maica Îndurerată” păstorită de pr. Martin Cabalaș.
În prezent, părintele Cristescu își desfășoară activitatea pastorală în parohia Fericita Tereza de Calcutta, din Bucureștii Noi.
În ciuda greutăților întâmpinate, părintele Gicu, așa cum îl știu mulți sau pur și simplu „padre”, așa cum i se adresează cei mai tineri, a urmat firul divin al Sacramentului preoției, continuând să scrie povestea de har începută la 25 octombrie 1964.
Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru cei 50 de ani de preoție ai părintelui Cristescu și ne rugăm ca Domnul să-i dea puterea de a merge mai departe pe drumul de har, pentru a insufla speranța și iubirea acolo unde acestea lipsesc!
Lavinia Dăncescu
