Duminică, 19 octombrie, va fi beatificat Papa Paul al VI-lea, chiar în ziua încheierii celei de-a Treia Adunări Extraordinare a Sinodului Episcopilor. Amintim că Sinodul Episcopilor este un organism consultativ dorit chiar de Paul al VI-lea, imediat după Conciliul Vatican al II-lea. Este așadar evident că alegerea acestei date nu este întâmplătoare ci este, cumva, asemenea unui act de mulțumire față de acest om iluminat și umil care a călăuzit cu fidelitate, bunătate și statornicie barca lui Petru, într-un anotimp cu adevărat dificil pentru viața Bisericii.
Miracolul grație căruia Papa Montini va fi ridicat la cinstea altarelor este vindecarea, în 2001, în Statele Unite ale Americii, unui făt în luna a cincea care se afla în condiții foarte critice. Diagnosticul medical evidenția un ridicat risc de moarte pentru făt în sânul matern sau posibile grave malformații. Între timp, această mamă a întâlnit o călugăriță italiancă care-l cunoscuse personal pe Papa Montini, sfătuind-o să-i ceară mijlocirea pentru sănătatea fătului și pentru buna reușită a sarcinii.
Printre diferitele ipoteze, medicul care avea cazul în îngrijire, a sfătuit-o pe mamă să facă întrerupere de sarcină. Însă, această mamă eroică, a decis cu multă credință și curaj, să continue sarcina. Copilul s-a născut prin cezariană, la opt luni. Sănătatea copilului a fost monitorizată de medici timp de doisprezece ani până când comisia medicală a Congregației pentru Cauzele Sfinților a certificat vindecarea inexplicabilă.
Acest miracol dobândește o mare semnificație dacă luăm în considerație tenacitatea cu care Papa Paul al VI-lea a apărat viața încă din momentul conceperii. Enciclica "Humanae vitae" a reprezentat într-adevăr un bastion al apărării vieții, declarând cu fermitate opoziția Bisericii față de metodele contraceptive, față de avortul intenționat, față de sterilizarea perpetuă sau temporară atât a bărbatului cât și a femeii și față de toate acțiunile care împiedică procreația, atât precedent actului conjugal cât și în cadrul acestuia.
Totodată, această vindecare cu totul inexplicabilă din punct de vedere medical pare să confirme marea iubire pe care acest Papă a manifestat-o față de viața pe cale să se nască. El a înțeles atacul feroce al diavolului care încearcă în toate modurile să împiedice conceperea și venirea pe lume a unei ființe umane create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. În contextul unei perioade de mari descoperiri tehnologice, medicale și științifice (cum au fost în anii 60 și 70), Papa Montini a condamnat folosirea științei în scopul distrugerii vieții sau ca obstacol în calea vieții pe cale să se nască, căci valoarea vieții este legată, înainte de toate, de sacralitate sa. El a dat mărturie Bisericii și lumii întregi că viața trebuie întotdeauna apărată din momentul conceperii și până la moartea naturală.
De asemenea, credința acestei femei și mame americane, împreună cu mărturia vie a fiului ei vindecat în mod miraculos prin mijlocirea viitorului Fericit Paul al VI-lea, sunt destinate să ne amintească existența unei Biserici cerești care mijlocește în favoarea celor mai slabi. O armată cerească, invizibilă ochiului omenesc, dar reală și vie, care luptă împotriva capcanelor și seducțiilor celui rău, care încearcă în toate modurile, profitând mai ales de incredulitatea unora, să distrugă multe vieți omenești, începând cu cele mai lipsite de apărare.
Beatificarea unui Papă este semn de siguranță și de speranță pentru întreaga Biserică, căci dacă el a fost vicar al lui Cristos pe pământ, cu o apropiere unică față de voința divină, el va continua și din cer această specială apropiere, prin iubitoarea sa mijlocire în favoarea întregii Biserici pelerine pe acest pământ.
Rămâne memorabil apelul Papei Montini către Brigăzile Roșii pentru eliberarea politicianului italian Aldo Moro. Paul al VI-lea a avut curajul să se adreseze sechestratorilor, implorându-i cu umilință să elibereze ostaticul aflat în mâinile lor. Ulterior, participarea sa la înmormântarea omului de stat asasinat cu brutalitate a reprezentat un eveniment singular, un semn de apropiere, de compasiune și speranță nu doar pentru familia lui Aldo Moro dar și pentru întreaga națiune italiană.
Amintim în final, chiar dacă este poate că cea mai importantă, acțiunea sa pastorală neobosită și iluminată în călăuzirea - în timpul Conciliului Vatican al II-lea - a transformărilor Bisericii Universale. Capacitatea sa de a vedea departe, unită cu multă prudență și înțelepciune, i-au permis să realizeze mari schimbări în interiorul Bisericii, fără a cauza schisme.
Amintim că, încă de la stabilirea Conciliului Ecumenic Vatican al II-lea, era deja în act o revoltă a întregii societăți față de Biserică. Revolta fiilor împotriva părinților, divorțuri, avorturi, libertate sexuală, feminism, lupte de clasă, toate acestea reprezentau revendicări și situații care începuseră să iasă la suprafață deja în timpul pontificatului lui Ioan al XXIII-lea.
Reforma Bisericii a reprezentat un remediu pentru frânarea tuturor acestor schimbări în curs în societate, servind în același timp vestirii cu claritate a adevărului revelat de Isus Cristos despre om, viață, familie, muncă și păzirea creației.
Această mare celebrare care va avea loc duminică, 19 octombrie, în Piața Sfântul Petru va ajuta la descoperirea marii actualități a gândurilor, cuvintelor și gesturilor Papei Paul al VI-lea, un om inspirat de Duhul Sfânt care a călăuzit întotdeauna cu fidelitate și smerenie Biserica, în ciuda multor opoziții, atacuri și critici, majoritatea din partea societății civile dar și a unei părți a Bisericii.
Sursa:ro.radiovaticana.va
