Un nou împărat, un nou popor, o nouă împărăție (Audio)

Meditație pentru Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Ev Mc 8, 34-9,1.
“Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie”. Duminica de astăzi, de după Înălțarea Sfintei Cruci, completează sensul sărbătorii din 14 septembrie, pregătită la rândul ei de evanghelia din Duminica de dinaintea Înălțării Sfintei Cruci.

Seria celor trei duminici începe prin a face o paralelă misterioasă între șarpele înălțat de Moise și crucea Mântuitorului. Ceea ce transpare în mod clar este faptul că un nou popor se naște, format din cei ce se încred cu tărie în cuvântul și promisiunea lui Dumnezeu: cei ce stau la picioarele Crucii și privesc înspre Cel răstignit cu credință.

Evanghelia sărbătorii ne vorbește de un nou Împărat, pentru un nou popor și ne descrie un nou fel de a împărății. Tronul este crucea, iar în loc să primească daruri, noul Împărat dăruiește totul. Își dăruiește hainele soldaților, își dăruiește Mama ucenicilor, își dăruiește Spiritul, iar în final își deschide inima pentru a revărsa peste noi apa și sângele dătătoare de viață, sub forma tainelor Botezului și a Euharistiei.

În evanghelia de astăzi vedem lupta continuă între două Împărății: cea care se naște la picioarele Crucii și Împărăția acestei lumi. Două împărății aflate într-o continuă confruntare și în sufletele noastre. Înțelegem logica celei de-a doua, contemplând figura lui Pilat. Acesta face câteva încercări de a-l salva pe Isus, dar nu are forța necesară de a se împotrivi răului, tocmai fiindcă sensul crucii și al sacrificiului este absent. De aceea împărăția acestei lumi, oricât de frumoasă și de seducătoare ar părea, nu posedă vitalitatea salvifică a Împărăției cerurilor și este sursă continuă de ambiguități și de compromisuri. Dacă vrea cineva să-l urmeze pe Isus, trebuie să se lepede de ea.

Prezența crucii în viața noastră ne aduce aminte de Maica Sfântă, cea pe care sub cruce am primit-o de Mamă. Despre Ioan, ne spune evanghelia că a luat-o din acea clipă în casa sa. Orice creștin trebuie să o primească și să o păstreze pe Maria în casa sufletului său. Este darul Mântuitorului în momentul de maximă suferință.

Cele trei duminici menționate ne amintesc astfel două criterii esențiale pentru adevărata credință: Sfânta Cruce și Maica Domnului. Vom știi dacă suntem cu adevărat creștini, atunci când acestea marchează viața noastră de zi cu zi.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Mc 8, 34-9,1.
”În vremea aceea chemând Isus la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru mărirea Tatălui său cu sfinţii îngeri. Şi le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii, din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu, venind întru putere.”