O rugăciune pe care Papa Francisc a scris-o în urmă cu cincisprezece ani pe când era episcop la Buenos Aires:
1. Degetul mare este degetul cel mai apropiat ţie. Începe, deci, prin a te ruga pentru cei apropiaţi ţie. Sunt persoanele de care ne amintim cel mai uşor. Să ne rugăm pentru cei dragi este „o dulce obligaţie”.
2. Degetul următor este cel arătător. Roagă-te pentru cei care educă şi îngrijesc. Această categorie cuprinde învăţători, profesori, medici şi preoţi. Au nevoie de susţinere şi înţelepciune pentru ca să poată indica celorlalţi direcţia cea bună.
3. Degetul următor este cel mai înalt. Ne aminteşte de guvernanţii noştri. Roagă-te pentru preşedinte, pentru parlamentari, pentru antreprenori şi pentru conducători. Sunt persoane care administrează soarta ţării noastre şi influenţează opinia publică... au nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu.
4. Al patrulea deget este inelarul. Va surprinde pe mulţi, dar este degetul nostru cel mai slab, după cum poate să confirme orice profesor de pian. Este acolo pentru a ne aminti de cei mai slabi, de cei care au mari provocări de înfruntat, de cei bolnavi. Au nevoie de rugăciunile tale de zi şi de noapte. Rugăciunile pentru ei nu vor fi niciodată prea multe. Şi este acolo pentru a ne invita să ne rugăm şi pentru cei căsătoriţi.
5. Şi ultimul soseşte degetul nostru mic, cel mai mic dintre toate. La fel de mici trebuie să ne simţim noi în faţa lui Dumnezeu şi al aproapelui. Cum zice Scriptura, „cei din urmă vor fi cei dintâi”. Degetul mic îţi aminteşte să te rogi pentru tine însuţi... Momentul în care te-ai rugat pentru toţi ceilalţi, va fi momentul în care vei înţelege mai bine care sunt necesităţile tale, privindu-le de pe poziţia corectă.
