Eminența Voastră Cardinal Prefect al Congregației pentru Bisericile Orientale,
Vă mulțumesc că ați binecuvântat, în numele Sfântului Părinte Papa Francisc, sărbătoarea noii Episcopii Greco-Catolice de București și instalarea primului ei episcop, încurajând drumul speranțelor noastre. Duceți Urmașului lui Petru, piatra credinței pe care e așezată Biserica, fidelitatea și gratitudinea mea, dar și a turmei încredințate. Vă mulțumim cu toții, din inimă!
Preafericirea Voastră,
Vă mulțumesc pentru ajutor și sprijin, pentru răbdare și înțelegere, pentru cuvintele de suflet, dar mai ales pentru acel simț al paternității din partea dumneavoastră care nu mi-a lipsit niciodată, la bine sau la greu. Binecuvântarea și prezența Preafericirii Voastre aici, astăzi, este semnul comuniunii și al compasiunii în credință pentru care cu toții vă suntem recunoscători.
Înalt Preasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre, Distinși oaspeți.
Dragi credincioși,
Va fi bine dacă vom reuși să investim în locurile vieții unde recesiunea nu poate ajunge: în comori care nu pot fi răpite de nimeni, dar nici atacate de molii sau rugină. Omenia cultivată în inimă de puterea rugăciunii este incomparabilă față de tot ceea ce calculele omenești ar putea să prevadă. Mucenicii și mărturisitorii adevărați au trăit-o cu viața, dar în simplitate și fără spirit de revanșă.
Evanghelia nu se răspândește datorită sistemelor, ci dăruirii și jertfei. „Propovăduirea Evangheliei nu stă în cuvinte de înduplecare ale înțelepciunii omenești, spune Sfântul Pavel, ci în adeverirea Spiritului și a puterii. Credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2, 4-5). Știm cu toții că a subscrie adevărului înseamnă adesea să ne simțim singuri, dar mai înainte de noi a fost singur pe Cruce, Isus. Lumea o putem înfrunta, dar numai prin credința în Cruce, credință față de răbdarea lui Cristos, dar și față de drumurile umilitoare unde trebuie să pășim și care ne păstrează gustul și nevoia de Dumnezeu. Pentru a face însă binele, a rămâne cinstiți sau a refuza compromisul cu răul trebuie credință: credința că nu se termină toate aici! Atunci perseverența prin cinste va permite ca adevărul și valorile lui Dumnezeu să devină reale, chiar și fără aplauze, fiindcă binele este contagios.
Sunt multe suflete care pot spune azi: ce rost mai are să fi corect când lanțul slăbiciunilor te obligă să subscrii decăderii? Să nu uităm însă că binele și dragostea au prețul fidelității la Crucea Domnului. Cele mai mari persecuții contra spiritului creștin nu sunt inspirate de necredincioși sau indiferenți, ci de cei care se furișează prin viață, atunci când le este arătată minciuna în care trăiesc. Sfântul Părinte Papa Francisc, spunea că a te ascunde în spatele răspunsurilor ușoare, a frazelor preconcepute, a legilor și a regulamentelor este, nu numai o siguranță aparentă, ci o ispită extrem de periculoasă pentru societate, dar chiar și pentru Biserică. Isus Însuși s-a luptat cu acei oameni practicanți ai sistemului, numindu-i fără menajamente fățarnici. Or, „credința prin natura sa – spune Papa Francisc – nu este concentrată pe sine, ci tinde să se răsfrângă în afară, caută să iese în întâmpinare, să se facă înțeleasă, să nască mărturie, să dea ființă misiunii. În acest sens, credința ne face capabili să fim în același timp curajoși și smeriți în mărturia de speranță și iubire” .
Sunt multe suflete care pot spune azi: ce rost mai are să fi corect când lanțul slăbiciunilor te obligă să subscrii decăderii? Să nu uităm însă că binele și dragostea au prețul fidelității la Crucea Domnului. Cele mai mari persecuții contra spiritului creștin nu sunt inspirate de necredincioși sau indiferenți, ci de cei care se furișează prin viață, atunci când le este arătată minciuna în care trăiesc. Sfântul Părinte Papa Francisc, spunea că a te ascunde în spatele răspunsurilor ușoare, a frazelor preconcepute, a legilor și a regulamentelor este, nu numai o siguranță aparentă, ci o ispită extrem de periculoasă pentru societate, dar chiar și pentru Biserică. Isus Însuși s-a luptat cu acei oameni practicanți ai sistemului, numindu-i fără menajamente fățarnici. Or, „credința prin natura sa – spune Papa Francisc – nu este concentrată pe sine, ci tinde să se răsfrângă în afară, caută să iese în întâmpinare, să se facă înțeleasă, să nască mărturie, să dea ființă misiunii. În acest sens, credința ne face capabili să fim în același timp curajoși și smeriți în mărturia de speranță și iubire” . Așadar, exemplul nostru nu e doar în latura credinței, ci mai ales în ceea ce sperăm și în vitalitatea încrederii.
Iubiți credincioși,
Să umblăm, așadar, cu Dumnezeu și să avem o viață fără de reproș! Mulțumesc tuturor acelora care au simțit să fie aproape în aceste zile, s-au rugat și și-au dat prinosul de credință și caritate. Din teritoriu, dar și din Ardeal, aici prezenți sau uniți sufletește. Încredințăm speranța acestei zile de bucurie pentru Biserica Greco-Catolică în rugăciune, împreună cu Sfânta Fecioară Maria. Cristos ne spune: „Nu te teme turmă mică, fiindcă i-a plăcut Domnului să-ți dea ție Împărăția”(Luca 12, 32). „Îți este de ajuns harul meu... Harul se desăvârșește în neputință!” (2 Cor. 12, 9).
Noua episcopie de la București ne ajută să simțim pulsul patriei de la centru, să înțelegem și să asumăm cu grijile sau bucuriile vieții, și mai ales să unim acest centru cu adevăratul Centru al vieții noastre: ISUS. Lui să-i fie mărirea și cinstea, în vecii vecilor.
