De Benedetta Frigerio
Jurnalistul american James Foley, decapitat de jihadiști, a fost prizonier în 2011 al forțelor pro-guvernamentale libiene. Din închisoarea din Tripoli a fost eliberat după 45 de zile. Atunci a trimis o scrisoare revistei Catholic University Marquette din Milwaukee, unde studiase.
Precum mama
Născut într-o familie catolică din Boston, Foley a amintit: "Colegii mei și cu mine am fost prinși și încarcerați într-un centru militar din Tripoli." În fiecare zi, explica reporterul, "a crescut îngrijorarea cu privire la faptul că mamele noastre ar putea fi în panică." Și chiar dacă "nu admisesem pe deplin în sinea mea că mama era la curent cu ceea ce se întâmplase cu mine," Foley repeta unui coleg de-al său că "mama are o credință mare" și că "mă rog pentru ca ea să știe că sunt bine. Mă rog pentru a putea comunica cu ea". Jurnalistul a spus că de când "a început să spună rozariul", pentru că "așa se rugau mama și bunica mea (...). Eu și Clare (un coleg) am început să ne rugăm cu voce tare. M-am simțit încurajat mărturisindu-mi slăbiciunea și lipsa de speranță stând de vorbă cu Dumnezeu, mai degrabă decât să fiu singur în tăcere."
Puterea prieteniei
Jurnaliștii au fost apoi transferați la un alt penitenciar, unde erau deținuți politici, "de care am fost primit și tratat bine". După18 zile s-a întâmplat un fapt pe care Foley nu a reușit să și-l explice, a fost luat din celulă și dus în biroul unui gardian "unde un om distins și bine îmbrăcat mi-a spus: ne-am gândit că pate ai dori să-ți suni familia. Mi-am spus o rugăciune și am format numărul." Linia a funcționat și mama jurnalistului a răspuns: "Mamă, mamă sunt eu, Jim", a spus băiatul. "Sunt încă în Libia, mamă. Îmi pare rău pentru asta. Iartă-mă." Femeia i-a răspuns neîncrezătoare fiului și l-am întrebat ce mai face. "I-am spus că mănânc bine, că am cel mai bun pat și că mă tratează ca pe un oaspete." Foley a adăugat: "M-am rugat pentru ca tu să știi că sunt bine. Ai simțit rugăciunile mele?". Femeia a răspuns: "Jimmy mulți oameni se roagă pentru tine. Toți prietenii tăi, Donnie, Michael Joyce, Dan Hanrahan, Suree, Tom Durkin, Sarah Fang care a sunat. Fratele tău Michael te iubește foarte mult." Apoi, paznicul i-a făcut un semn din cap și băiatul a trebuit să-i spună la revedere mamei sale.
Eliberarea mea
"Am repetat conversația telefonică în capul meu de sute de ori, vocea mamei mele, numele prietenilor mei, conștiința sa asupra situației, certitudine ei absolută în puterea rugăciunii. Mi-a spus că prietenii mei s-au mobilizat pentru a face tot ce pot pentru a mă ajuta. Știam că nu eram singur." În cele din urmă, Foley a concluzionat: "În ultima mea noapte la Tripoli am reușit să mă conecteze la internet după 44 zile și am reușit să ascult un discurs de-al lui Tom Durkin făcut pentru mine (...). Într-o biserică plină de prieteni, studenți, preoți, profesori am auzit cel mai bun discurs pe care un frate l-ar putea face pentru un altul (...). Era doar o parte din eforturile și rugăciunile atâtor oameni. Cu siguranță, rugăciunea a fost cea care a permis eliberarea mea, eliberarea interioară mai întâi, iar mai apoi miracolul eliberării din închisoare."
Traducere: ACC
Sursa:www.iltimone.org
