Din 24 în 30 august se desfășoară la Rimini, în Italia, ediția 2014 a Mitingului pentru Prietenie între Popoare, manifestare culturală și religioasă organizată de mișcarea bisericească Comuniune și Eliberare. Tema din 2014: ”Spre periferiile lumii și ale existenței. Destinul nu l-a lăsat singur pe om”.
Cu această ocazie, cardinalul secretar de Stat Pietro Parolin a trimis participanților o Scrisoare a Papei Francisc în care se subliniază că tema aleasă pentru anul acesta – ”Spre periferiile lumii și ale existenței” – este un ecou al solicitudinii constante a Sfântului Părinte.
”Încă pe când era episcop la Buenos Aires”, se citește în Scrisoare, ”El și-a dat seama că «periferiile» nu sunt doar locuri dar mai ales persoane, cum a spus în intervenția sa la congregațiile generale înainte de conclav: «Biserica este chemată să iasă din sine și să meargă spre periferii, nu doar spre cele geografice, dar și cele existențiale: periferiile marcate de misterul păcatului, suferință și nedreptate, de ignoranță și de absența credinței, spre periferiile gândirii și cele marcate de orice formă de mizerie» (9 martie 2013). O Biserică ”în ieșire” spre lume – continuă Scrisoarea Papei – este unica posibilitate după Evanghelie; o dovedește viața lui Isus, care mergea din sat în sat vestind Împărăția lui Dumnezeu și-i trimitea înainte pe discipolii săi. Pentru aceasta Tatăl l-a trimis în lume”.
Referindu-se la partea a doua a temei aleasă pentru Mitingul din acest an – ”Destinul nu l-a lăsat singur pe om”, Scrisoarea evidențiată că expresia îi aparține slujitorului lui Dumnezeu Luigi Giussani, fondatorul mișcării ”Comuniune și Eliberare”. El ”ne amintește că Domnul nu le-a lăsat în voia noastră, nu a uitat de noi. În timpurile de odinioară a ales un om, pe Avram, și l-a pus pe cale către țara făgăduită. Și la împlinirea timpurilor a ales o tânără, pe Fecioara Maria, pentru a se face trup și a veni să locuiască între noi. Nazaret era cu adevărat un sat neînsemnat, o «periferie» atât pe plan politic cât și religios, dar tocmai aici Dumnezeu și-a îndreptat privirea pentru a duce la împlinire planul său de milostivire și fidelitate”.
”Creștinul”, continuă Scrisoarea Papei, ”nu se teme să se de-centreze, să meargă spre periferie, pentru că centrul său se află în Isus Cristos. El ne eliberează de teamă; în compania lui putem înainta siguri în orice loc, chiar și prin momentele întunecoase ale vieții, știind că, oriunde am merge, Domnul merge întotdeauna înaintea noastră cu harul său, iar bucuria noastră este să împărțim cu ceilalți vestea cea bună că El este cu noi”.
(…) ”Oamenii timpului nostru sunt expuși la marele pericol de a trăi o tristețe individualistă, izolată chiar și în mijlocul unei cantități de bunuri de consum, de la care mulți rămân oricum excluși. Deseori predomină stiluri de viață care îl fac pe om să-și pună speranța în siguranța economică sau în putere sau în succesul pur pământesc. Și creștinii sunt expuși la acest pericol. «Este evident – afirmă Sfântul Părinte – că în unele locuri s-a produs o ”deșertificare” spirituală, rod al unui proiect de societate pe care vor să o construiască fără Dumnezeu» (Evangelii gaudium, 86). Dar acest fapt – continuă Scrisoarea – nu trebuie să ne descurajeze, după cum ne amintea Benedict al XVI-lea inaugurând Anul Credinței: «În deșert se întoarce pentru a descoperi valoarea a ceea ce este esențial pentru viață; în acest fel, în lumea contemporană sunt nenumărate semne, deseori manifestate în formă implicită sau negativă, despre setea de Dumnezeu, despre sensul ultim al vieții. Și în deșert este nevoie mai ales de persoane de credință care, prin însăși viața lor, să arate calea către Țara făgăduită și astfel să păstreze vie speranța» (Omilie, Sfânta Liturghie de la deschiderea Anului Credinței, 11 octombrie 2012).
Scrisoarea Papei îndeamnă participanții la Mitingul pentru Prietenie între Popoare la două angajamente concrete: ”să nu piardă niciodată contactul cu realitatea, mai mult, să fie iubitorii ai realității” și ”să țină mereu privirea îndreptată spre esențial”, din moment ce ”problemele cele mai grave apar atunci când mesajul creștin este identificat cu aspecte secundare care nu exprimă inima vestirii creștine”. De aceea, ”o lume în transformare atât de rapidă cere de la creștini să fie disponibili să caute forme și modalități pentru a comunica cu un limbaj pe înțeles noutatea perenă a Creștinismului, dar întotdeauna cu simțul realismului: ”De multe ori e mai bine să mergi mai încet, să pui de o parte anxietățile pentru a privi în ochi și a asculta, sau a renunța la urgențe pentru a-l însoți pe cel care a rămas pe marginea drumului” (Evangelii Gaudium, 46).
***
”Timpul istoric în care ne aflăm”, se citește pe site-ul manifestării, ”este extrem de complex, cu probleme nerezolvate și noi provocări care se profilează la orizontul omului”. Dintre acestea, organizatorii menționează ”criza culturii occidentale și incapacitatea evidentă a adulților de a-și asuma responsabilități și de a educa, rătăcirea sensului vieții și singurătatea îngrijorătoare a numeroși oameni, nesiguranța economiei globalizate și spectrul noilor speculații financiare, migrațiile a popoare întregi în căutarea unei ultime speranțe, viitorul nesigur în domeniul muncii pentru milioane de tineri și mai puțin tineri, drama țărilor care aspiră la libertate, violența îndurată într-un mod tot mai tragic de comunitățile creștine din lume”.
”Există ceva care îți permite să trăiești în aceste periferii?”, se mai citește pe pagina de prezentare a Mitingului. ”Marile întrebări cu privire la fericire, dreptate, iubire și frumusețe fac să vibreze inima omului de la orice latitudine geografică sau în orice condiție sau periferie existențială s-ar afla. Aceasta poate fi resursa”.
”Dorim să ne întâlnim cu oameni care consideră că realitatea trebuie îmbrățișată și nu combătută, un ceva «dăruit» în mod misterios de care se merită să te lași provocat, conștienți că «lucrurile și ceilalți» reprezintă un bine, ocazie prin care destinul se face prezent”.
”În istoria creștină”, încheie organizatorii, ”acest destin s-a revelat devenind o companie concretă care generează oameni capabili de a valoriza orice încercare sinceră de căutare și dornici de a construi cu toții binele comun”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
