La ultimul moment public din prima zi a călătoriei sale apostolice în Coreea, Papa Francisc a avut o întâlnire colegială cu cei treizeci şi cinci de episcopi şi cardinali ai Conferinţei Episcopale Coreene. În cuvântul său Papa Francisc a îndemnat episcopii să fie custozi ai memoriei şi ai speranţei.
A fi custozi ai memoriei, explică Papa, nu înseamnă doar a aminti şi a păstra harurile din trecut, ci mai mult decât atât, înseamnă a folosi resursele spirituale pentru a înfrunta cu previziune şi determinare speranţele, promisiunile şi provocările viitorului. „După cum aţi observat şi voi înşivă, viaţa şi misiunea Bisericii în Coreea nu se măsoară doar în termeni exteriori, cantitativi şi instituţionali; mai degrabă acestea trebuie judecate la lumina clară a Evangheliei şi a chemării sale la o convertire la persoana lui Isus Cristos. A fi custozi ai memoriei înseamnă a conştientiza faptul că orice creştere vine de la Dumnezeu (cfr 1 Cor 3,6) şi este în acelaşi timp rodul unei munci răbdătoare şi perseverente, atât în trecut cât şi în viitor. Amintirea pe care o avem de la martirii şi de la generaţiile anterioare de creştini trebuie să fie una realistă, nu idealizată şi nici «triumfală»”.
A fi custozi ai speranţei, continuă Sfântul Părinte, „înseamnă a vesti speranţa Evangheliei, a milostivirii lui Dumnezeu, unei lumi care, în ciuda prosperităţii sale materiale, caută ceva mai mult, mai măreţ, mai autentic şi care să îi dea plinătate. Voi şi fraţii voştri preoţi oferiţi această speranţă prin ministerul vostru de sfinţire. Voi păstraţi această speranţă, menţinând vie flacăra sfinţeniei, a iubirii fraterne şi a zelului misionar în comunităţile creştine. Cum putem fi custozi ai speranţei, spune Papa Francisc, dacă neglijăm memoria, înţelepciunea şi experienţa bătrânilor şi aspiraţiile tinerilor”. În acest sens, Papa le cere episcopilor să se îngrijească în mod deosebit de educaţia tinerilor, susţinând nu doar universităţile, dar şi şcolile catolice, încă de la cele mai mici clase, unde minţile şi inimile tinere sunt formate la iubirea lui Dumnezeu şi a Bisericii sale, la bine, la adevăr şi la frumos, la a fi buni creştini şi cetăţeni oneşti. Sfântul Părinte aminteşte de asemenea importanţa solidarităţii, mai ales faţă de refugiaţi, migranţi şi cei mai nevoiaşi.
Sfântul Părinte încheie discursul său împărţind Binecuvântarea sa Apostolică.
Sursa:ro.radiovaticana.va
