Pentru a răspunde la apelul Papei Francisc care spune că „astăzi sunt mai mulţi creştini persecutaţi decât în primele secole”, Conferinţa Episcopală din Italia promovează la data de 15 august, în solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, o Zi de rugăciune pentru creştinii care sunt victime ale persecuţiei. În documentul publicat de episcopii italieni se recomandă comunităţilor ecleziale „să se unească în rugăciune, ca semn concret de participare alături de toţi cei încercaţi de represiuni aspre”. „Un Calvar autentic îi uneşte pe cei botezaţi în ţări precum Irak şi Nigeria, unde sunt marcaţi pentru credinţa lor şi atacaţi continuu de grupurile teroriste; sunt alungaţi din propriile case şi expuşi ameninţărilor, hărţuirilor şi violenţelor, sunt umiliţi prin marginalizare şi exil, până când sunt ucişi. Bisericile lor sunt profanate: relicve străvechi, statui ale Sfintei Fecioare Maria şi ale sfinţilor sunt distruse de un fundamentalism care, în definitiv, nu are nimic autentic religios”. Episcopii italieni subliniază că în aceste ţări „prezenţa creştină – cu o istorie ce datează de mai bine de o mie de ani, cu diversitatea tradiţiilor şi cultura sa bogată – este în pericol: riscă să dispară chiar din locul în care s-a născut, începând cu Ţara Sfântă”. Chiar şi titlul comunicatului este foarte semnificativ: „Noi nu putem să tăcem”, în special în faţa „Europei noastre, distrasă şi indiferentă, oarbă şi mută în faţa persecuţiilor de care mii de creştini sunt victime în ziua de astăzi”.
Să îl ascultăm pe cardinalul Angelo Bagnasco, preşedinte al Conferinţei Episcopale din Italia, despre spiritul acestei iniţiative:
R: Iniţiativa se naşte din necesitatea, din obligaţia de a fi alături de atâţia fraţi şi surori care sunt persecutaţi pentru credinţa lor în multe părţi ale lumii. Deci, rugăciune este pentru noi creştinii prima formă de apropiere, de solidaritate şi vrem în acelaşi timp să spunem un cuvânt clar şi tare în special lumii occidentale, care pare a fi total distrasă şi indiferentă.
Se vorbeşte despre războaie îngrozitoare care se desfăşoară în aceste zile, dar problema creştinilor persecutaţi este acoperită de indiferenţă. De ce credeţi că există această tăcere?
R: Poate pentru că nu mai există curajul de a se numi creştini. Nu se mai percepe – cel puţin de un anumit curent de gândire tipic occidental – ca o mare valoare, nici măcar originile propriei culturi şi societăţi. De cealaltă parte, cu siguranţă din cauza intereselor economice cu care există teama de a se intra în conflict. Este deci mai bine să se tacă şi să se pretindă că nu se întâmplă nimic, decât să se pună în pericol relaţiile economice.
Ce apel doreşte să lanseze Conferinţa Episcopală din Italia prin această iniţiativă?
R: Sperăm ca toate comunităţile creştine din ţara noastră, împreună cu toate persoanele de bună voinţă, care sunt destul de multe, să realizeze o unică voce, precum şi o rugăciune unanimă, insistentă, pentru ca autorităţile politice, responsabilii naţiunilor şi popoarelor să privească la aceste fapte de intoleranţă de neacceptat, deoarece dreptul de a practica propria credinţă, de libertate religioasă, este un drept fundamental, care stă la baza tuturor celorlalte drepturi umane. Nu ne putem preface că nu se întâmplă nimic în faţa acestui masacru, sistematic şi strategic, care are loc în multe părţi ale lumii, în special în Irak şi Nigeria în acest moment, dar nu numai, care pune în pericol nu doar credinţa creştinilor, ba chiar civilizaţia lumii.
Potrivit unor date, la fiecare cinci minute în lume este ucis un creştin. În ce mod putem noi creştinii să dăm o mână de ajutor, să îi ajutăm pe aceşti fraţi ai noştri?
R: Cu rugăciunea şi cu o conştientizare din ce în ce mai mare a harului de a fi creştini; ca fiecare să îşi poată manifesta propria credinţă, respectând-o pe a celorlalţi, printr-un dialog constructiv. Fac apel la toate instituţiile mediatice – căci ele au instrumentele necesare după părerea mea – deoarece nu putem tolera ca la fiecare 5 minute să fie ucis un creştin din cauza propriului crez. Dacă mass-media ar fi mai prezente şi mai atente – îndrăznesc să spun chiar în fiecare zi, dacă ar fi cazul – să aducă în atenţia lumii, în special naţiunilor occidentale, care sunt în mod intenţionat cele mai distrase, acest fapt inacceptabil şi inuman, cred că responsabilii ar începe să gândească un pic diferit.
Sursa:ro.radiovaticana.va
