Meditație pentru Duminica a VIII-a după Rusalii Ev Mt 14,14-22.
Cele două mari sărbători pentru care ne pregătim, Schimbarea la faţă şi Adormirea Maicii Domnului, ne interpeleaza: “Ce trebuie să facem pentru ca lumina Taborului să strălucească şi în noi? Cum să facem pentru ca viaţa noastră să fie primită în Împărăţia cerurilor pe urmele Maicii Sfinte?”
Un acelaşi îndemn răsună atat pe Muntele Taborului cât şi la nunta din Cana. Vocea Tatălui ne spune: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L!” Vocea Mamei ne invită şi ea: “Faceţi tot ceea ce vă va spune!”
Evanghelia de astăzi pune faţă în faţă două tipuri de banchete. Iar noi trebuie să alegem. Unul, prezentat în versetele ce preced lectura de astăzi, ce are loc în palatul lui Irod. Un banchet ce rodeşte moarte, în mod concret moartea lui Ioan Botezatorul, vestitorul Cuvântului. Într-un astfel de banchet Cuvântul nu-şi găseşte loc şi nici vestitorii lui, fiindcă aici totul se vinde şi se cumpără. Suntem într-o cetate, iar întemeietorul cetăților este Cain.
Isus iese împreună cu ai lui din oraş. Se îndreaptă înspre deşert. Suntem într-o logică inversată. Cetatea, loc ce ar trebui să apere viaţa, se revelează un loc de moarte. Deşertul, spaţiu al morţii, ni se va arăta ca un loc al întâlnirii cu Dumnezeu şi deci un loc al vieţii.
Fiul lui Dumnezeu ne propune un banchet diferit de cel al lui Irod. Atât de diferit încât e greu de înțeles chiar și pentru ucenicii, încă obișnuiți cu logica cetății. Confruntaţi cu necesitatea de a hrăni mulţime de popor, se refugiază în vechia logică şi îl îndeamnă pe Isus să trimită mulţimea în cetate pentru a cumpăra mâncare. Isus ştie însă că mulţimea nu are nevoie de hrana banchetului lui Irod, ci de Pâinea din ceruri, cea care nu se poate cumpăra: se poate doar primi în dar. De aceea ridică ochii la ceruri, înspre Cel care toate le dăruieşte, frânge pâinea, asa cum îşi va frânge trupul şi o dăruieşte, aşa cum se va dărui pentru mântuirea noastră.
Devenim ceea ce mâncăm. Oare ce fel de hrană alegem ? Și ce fel de banchet ?
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 14,14-22
Şi ieşind Isus, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă
de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii
au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut;
deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să
mănânce. Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici. Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe
iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a
binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii
mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de
fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei ce mâncaseră erau ca la
cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Şi îndată Iisus a
silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe
ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
