<<Alegerea de rămâne alături de poporul său>>
Nepotul ultimului domnitor al Moldovei, se converteşte la catolicism ”pentru a fi un mai bun ortodox”. Viața lui Vladimir Ghika, astăzi fericit, detaliată în cartea Mihaelei Vasiliu: Vladimir Ghika. Prințul martir .
Fiul ministrului de Externe al României, nepotul ultimului domnitor al Moldovei, cu mamă descendentă a cunoscutului Henric al IV-lea al Franței, Vladimir Ghika, nobil ortoodox s-a convertit la catolicism, a devenit preo tşi moare ca martir pe data de 16 mai 1954 sub regimul comunist român. Vladimir Ghika este acum fericit și Mihaela Vasiliu, a scris biografia sa, publicată în italiană cu titlul: Vladimir Ghika. Prinţul martir.
Un ortodox mai bun. Vladimir Ghika s-a născut la Constantinopol (Istambul) în anul 1873. A studiat dreptul la Toulouse, stiințe politice la Paris și filosofia la Roma. În anul 1902, având confesiunea ortodoxă, se convertește la catolicism pentru a fi un mai bun ortodox. Primul Război Mondial îl prinde la Roma unde oferă sprijinul victimelor de război, tuberculoșilor dar și celor săraci. În 1923 este hirotonit preot la Paris, loc în care îi întâlnește și pe soții Maritain, René Bazin, Loius Massignon, dar și pe viitorul cardinal Journet. Datorită pregătirii sale intelectuale participă în perioadă 1921-1925 la cinci întâlniri între catolici și anglicani.
Decizia de a rămâne. Mereu atent la viața propriului popor, Vladimir decide să nu părăsească România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, tocmai din dorință de a face ceva din iubire acolo este nevoie cu adevărat. Cu toate că în anul 1947 primește o înștințare prin care el și familia au permisiunea de a părăsi România, după cum reiese din bibliografia făcută de către autor, decide să rămână alături de poporul său.
Marele act. Vladimir este arestat la data de 18 noiembrie 1952 și condamnat în anul următor fiind închis la Jilavă, lângă București. Aici din cauza condițiilor îngrozitoare de detenție, moare de foame la data de 16 mai 1954. Mihaela Vasiliu vorbind despre moartea fericitului adaugă cuvintele: “Moartea trebuie să fie cel mai mare act al vieții noastre, iar Dumnezeu este singurul care poate cunoaște acest lucru”.
Traducere: Orian Remus Anghel
