Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Pentru a face un episcop

 
Pentru a face un episcop
  • 22 Iul 2014
  • 3746
Colocviu cu cardinalul Ouellet

De Nicola Gori

Om al rugăciunii, al vestirii, al mărturiei. Dar mai ales "păstor cu mirosul oilor, adică apropiat de oameni". Aceasta este figura episcopului care reiese din învăţătura Papei Francisc, care - subliniază în acest interviu acordat ziarului nostru cardinalul Marc Ouellet, prefect al Congregaţiei pentru Episcopi - nu are "pretenţia de a spune lucruri noi", ci are "darul de a scoate în evidenţă cu forţă mai mare acele aspecte la care nu se poate renunţa" care constituie inima misiunii episcopale.

Este posibil să se traseze un identikit al episcopului conform indicaţiilor Papei Francisc?

Cred că da. Reprezentanţilor pontificali convocaţi la Roma anul trecut Pontiful le-a spus că nu are pretenţia de a spune lucruri noi. Însă are darul de a scoate în evidenţă cu forţă mai mare acele aspecte la care nu se poate renunţa care, în cazul nostru, constituie identitatea episcopului. Întâlnind Congregaţia pentru Episcopi, în februarie, a specificat câteva trăsături ale figurii episcopilor ca martori ai lui Cristos, oameni ai rugăciunii şi păstori. Adesea Papa Francisc foloseşte imagini care uimesc şi transmit cu promptitudine gândirea sa.

Care în mod deosebit?

De exemplu, a spus că episcopul trebuie să fie un păstor cu mirosul oilor, adică apropiat de oameni. Acesta este primul criteriu indicat de Papa pentru alegerea candidaţilor la episcopat. În afară de asta, să nu aibă o psihologie de "principe", ci să fie părinte şi frate, blând, milostiv şi, mai ales, răbdător. O altă trăsătură identitară este ca episcopul să trăiască precum un mire al unei Biserici, fără să fie în căutare constantă a alteia, aşa încât să se ofere fără calcule umane pentru poporul care i-a fost încredinţat. Este vorba de a realiza acea afirmaţie conciliară "a îngrijirii asidue şi zilnice a turmei", aşa cum se citeşte la numărul 27 din Lumen gentium. Asiduitate şi cotidianitate sunt condiţiile pentru a desfăşura cât mai bine slujirea pastorală. Sub acest profil, Papa a reluat de mai multe ori valoarea reşedinţei, cerută episcopilor încă de la Conciliul din Trento. Aşadar, stabilitate. De fapt, episcopii, a reafirmat Pontiful, "să ştie să fie în faţa turmei pentru a indica drumul, în mijlocul turmei pentru a o menţine unită, în spatele turmei pentru a evita ca vreunul să rămână în urmă şi pentru că turma însăşi are, ca să spunem aşa, flerul în găsirea drumului. Păstorul trebuie să se mişte aşa!". Acesta este stilul cerut pentru a putea face bine vegherea. Iată vigilenţa: un alt aspect amintit de Papa. Cu alte cuvinte, episcopul trebuie să ajute persoanele să descopere prezenţa lui Dumnezeu în circumstanţele concrete ale istoriei lor şi al vieţii lumii, însă fără a ceda în faţa mondenităţii spirituale. Mai mult, dând cel dintâi exemplu de vigilenţă asupra sieşi.

Care este faţa Bisericii pe care Papa Francisc încearcă s-o modeleze şi prin intermediul numirilor episcopale?

La puţine zile după alegerea sa Pontiful a spus: "Cât aş vrea o Biserică săracă şi pentru săraci!". Aceasta este o provocare pentru toţi creştinii. Păstori şi credincioşi sunt chemaţi să se sprijine nu de bogăţia mijloacelor şi a resurselor pe care le au, chiar dacă sunt utile, ci înainte de toate pe puterea harului Domnului Isus, săracul prin excelenţă, care a venit pentru a vesti săracilor vestea cea bună. Misiunea Bisericii este cea a lui Cristos. Adesea Papa Francisc vorbeşte despre Biserică în ieşire. Este evident că el determină Biserica să meargă spre orice realitate cu scopul de a-l duce pe Cristos omului şi pe om la Cristos, având predilecţie faţă de cei săraci marcaţi nu numai de lipsă materială, ci şi morală şi spirituală. O Biserică, aşadar, care nu se concentrează asupra sieşi, ci transpare de Cristos mântuitorul lumii. În acest sens merg şi numirile episcopilor.

Care sunt criteriile fundamentale ale alegerilor?

Este vorba de a da diecezelor păstori care să valorizeze şi să promoveze o pastoraţie care să ajungă la viaţa oamenilor. Vor trebui să unească sau să raţionalizeze şi forţele, însă nu pentru a se închide sau a se plânge de ceea ce nu merge, ci pentru a imprima un elan apostolic reînnoit comunităţilor ecleziale. Aşadar păstori pentru Biserici locale "capabili să încălzească inima". Vorbind episcopilor brazilieni cu ocazia ZMT, Papa Francisc a spus: "O Biserică ce este capabilă să conducă din nou la Ierusalim. Capabilă să însoţească din nou acasă, unde locuiesc izvoarele noastre: Scriptura, cateheza, sacramentele, comunitatea, prietenia Domnului, Maria şi apostolii...". Aşadar e vorba de păstori care, cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt chemaţi să imprime dinamica misionară a acelui "a ieşi", nu pentru a se dizolva în lume sau pentru turism religios scop în sine, ci pentru a-i conduce din nou pe oameni la Biserică, "la marea familie, în care suntem primiţi şi învăţăm să trăim ca nişte credincioşi şi ca discipoli ai Domnului Isus", cum a spus tot Papa Francisc la audienţa generală din 25 iunie.

Acest sentiment de "familie" îi cheamă pe episcopi la comuniune între ei şi la grijă faţă de Biserica universală. Este prezentă această dimensiune?

Un semn evident al acestei comuniuni este Sinodul episcopilor, căruia Papa Francisc a voit să-i imprime un nou elan, încurajând o metodologie mai participativă. Un alt semn puternic a fost instituirea Consiliului de cardinali, aşa-numitul C9. Este vorba despre cardinali, care provin din diferitele părţi ale lumii, pe care Papa i-a ales pentru a-i consulta cu privire la principalele probleme ale conducerii Bisericii universale şi pentru a studia reforma Curiei Romane. Aceste două instituţii sunt spaţii deschise de Pontif pentru a se folosi în măsură mai mare de contribuţia episcopilor în exercitarea slujirii sale. Sentimentul de comuniune se exprimă şi prin alte forme, cu care episcopii se străduiesc pentru necesităţile celorlalte Biserici particulare. În această privinţă, Conciliul al II-lea din Vatican a subliniat această solidaritate între Biserici ca semn şi consolidare a comuniunii existente între ele. Exemplul este dat astăzi de ajutorul pe care Bisericile din Occident îl oferă Bisericilor mai sărace. Un alt semn de solidaritate este trimiterea de preoţi misionari fidei donum. Mult timp această mişcare a fost făcută de Bisericile din Europa către Bisericile din Africa şi din America Latină. Astăzi, în schimb, mişcarea este din Africa sau din America Latină către Bisericile cu experienţă veche. În afară de asta, grija şi comuniunea este favorizată de funcţionarea conferinţelor episcopale naţionale şi regionale; sau de colaborarea dintre dieceze vecine sau din aceeaşi provincie ecleziastică care se adună împreună pentru a oferi servicii şi soluţii de interes comun. O altă formă cu care se exprimă comuniunea dintre Papa şi episcopi este tradiţionala vizită ad limina în care, întâlnindu-l pe Pontif la interval de circa cinci ani, episcopii îl informează cu privire la starea Bisericilor lor particulare şi sunt întărite de el în credinţă. În aceeaşi vizită episcopii îi întâlnesc pe superiorii dicasteriilor din Curia Romană pentru un schimb reciproc referitor la fiecare dieceză şi la Biserica universală.

Se lucrează la revizuirea documentului "Mutuae relationes" cu privire la raportul dintre episcopi şi călugări. Ce aspecte au mai multă nevoie de actualizare?

Documentul Mutuae relationes cere astăzi o revizuire care cere o aprofundare teologică despre carisme. Este vorba de a da o situare ecleziologică justă carismelor, conform cu ceea ce afirmă Lumen gentium la numărul 4. Conciliul al II-lea din Vatican a afirmat că Duhul Sfânt conduce Biserica şi o unifică în comuniune şi în slujire, o înzestrează şi o conduce cu diferite daruri ierarhice şi carismatice. De aceea, aspectele ierarhic şi carismatic nu trebuie considerate ca două entităţi contrapuse, ci ca daruri complementare indispensabile pentru misiunea Bisericii. Sub acest profil trebuie înţeles darul la care nu se poate renunţa al vieţii consacrate. Un dar care, în varietatea sa de exprimare, trebuie să găsească manifestare adecvată pe terenul concret al vieţii ecleziale prin colaborare, solidaritate, unitate cu slujirea ierarhică. Şi, pe de altă parte, viaţa consacrată trebuie să fie valorizată şi promovată de ierarhia ecleziastică, începând de la episcopi.

Ce proiecte are Congregaţia pentru viitorul apropiat?

În afară de revizuirea documentului Mutuae relationes, un alt proiect, care se situează în contextul de reînnoire spirituală de mai multe ori amintit de Papa, este acela de a promova exerciţiile spirituale ignaţiene pentru episcopi, cu scopul de a perfecţiona discernământul pastoral şi spiritual al păstorilor. Oricum, sunt convins că prioritatea pentru viitorul apropiat, cât priveşte Congregaţia pentru Episcopi, rămâne aceea de a desfăşura cât mai bine munca cerută, care constă în discernământul şi în însoţirea slujirii episcopilor.

(După L`Osservatore romano, 23 iulie 2014)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


Sursa:www.ercis.ro