Mai bine de un miliard de persoane s-au oprit timp de 120 de minute pentru a urmări finala Cupei Mondiale de fotbal, câştigată cu 1 la 0 de către Germania împotriva Argentinei, pe stadionul Maracanà din Rio de Janeiro, duminică, 13 iulie. A fost un meci definit în glumă „Finala celor doi Papi”, datorită naţionalităţii argentiniene a Papei Francisc şi germane a Papei Benedict al XVI-lea, deşi niciunul dintre cei doi – ne spune monseniorul Georg Gänswein, prefect al Casei Pontificale şi secretar particular al Papei emerit – nu a urmărit meciul.
Despre această originală coincidenţă şi despre rolul pe care fotbalul îl poate avea pentru dialogul şi întâlnirea dintre naţiuni şi culturi diferite, să îl ascultăm pe prefectul Casei Pontificale:
R: Am ţinut cu echipa mea de suflet, Germania, şi am urmărit meciul de acasă împreună cu comunitatea Memores Domini, care ţinea cu aceeaşi echipă. La finalul meciului am fost foarte bucuroşi, chiar dacă îmi pare rău pentru argentinieni: au jucat bine, dar cred că Germania a meritat să câştige.
Mulţi evident că s-au întrebat dacă papa Benedict a urmărit finala sau a aflat rezultatul. Ce ne puteţi spune în acest sens?
R: L-am invitat să urmărim partida împreună, dar el mi-a mulţumit, preferând să meargă să se odihnească. Bineînţeles că luni dimineaţa i-am comunicat scorul, dar el a înţeles imediat cine a câştigat, căci pe chipul meu purtam un mesaj destul de clar. I-am prezentat apoi cum s-a desfăşurat meciul şi care a fost rezultatul. S-a bucurat, pentru că în echipă s-au aflat şi bavarezi, iar asta i-a încălzit sufletul şi mai mult. Pe de altă parte speră că argentinienii îşi vor reveni curând. Iar apoi, 1 la 0 nu este un rezultat umilitor.
În mod evident, Argentina ne duce cu gândul la Papa Francisc. Aţi putut vorbi cu Sfântul Părinte despre acest meci. Ne puteţi spune câte ceva despre aceasta?
R: Încă nu am reuşit să vorbesc cu Sfântul Părinte. I-am făcut, ironic vorbind, „condoleanţele” prin secretarul său, părintele Fabian. Iar el mi-a răspuns hotărât, clar şi convingător şi felicitându-mă pentru victoria echipei noastre.
Am putut vedea, în special pe reţelele de socializare, un lucru deosebit şi original: cum Papa Francisc şi Papa emerit Benedict s-au unit, chiar cu afecţiune din partea amândurora. Într-o oarecare măsură, dacă se poate spune, fotbalul i-a unit şi în imaginarul colectiv.
R: Am văzut şi eu aceasta şi pot spune că m-a bucurat mult, deoarece se vede că fotbalul are puterea de a uni. Iar apoi s-a văzut că deşi lucrurile s-au spus în glumă, uneori ironic, până la urmă, au fost făcute în mod sincer şi simpatic. Cred că a fost un prilej pentru a da de înţeles că există o bună înţelegere între cei doi Papi.
Papa Francisc a subliniat atât pe Twitter, cât şi în alte ocazii cum Campionatul Mondial de fotbal şi sportul în general sunt ocazii de întâlnire…
R: Papa Francisc vorbeşte deseori de întâlnire, astfel că a devenit un cuvânt cheie. Iar sportul, în special fotbalul, e tocmai un prilej ad-hoc de a se întâlni în mod sportiv şi sincer. Întâlnirea ca atare este ceea ce contează, deşi rezultatul nu ne lasă indiferenţi. Iar dacă pentru ambele echipe întâlnirea este pozitivă, cred că reprezintă o forţă imensă nu doar pentru cele 22 de persoane, dar pentru mult mai mulţi, dincolo de cele două ţări reprezentate, chiar pentru întreaga lume.
Din păcate, finala Cupei Mondiale a coincis cu conflictul dintre Israel şi Palestina. Poate sportul să ajute la îmbunătăţirea acestor situaţii?
R: Urmăresc cu mare îngrijorare situaţia din Ţara Sfântă. Papa a spus chiar şi la Angelus că rugăciunea este foarte importantă şi că rugăciunea cu cei doi preşedinţi, izraelian şi palestinian, şi cu Patriarhul Ecumenic, desfăşurată acum o lună, este un semnal. Iar acest semnal trebuie să aibă şi va avea roade bogate, chiar dacă la momentul actual, din păcate situaţia a devenit foarte îngrijorătoare. Sunt convins că politica nu ar face posibilă întâlnirea dintre două echipe diferite din punct de vedere politic, dar sportul, fotbalul, o poate face. Cred că aceasta este o ocazie ce trebuie încurajată şi apreciată.
Sursa:ro.radiovaticana.va
