În crucea pectorală purtată de papă în ziua în care a fost ales, 8 mai, se ascunde un adevărat program de sfinţenie episcopală. Fragmentele osoase conţinute aparţin unor martori ai sfinţeniei legaţi de Ordinul Augustinian, care întruchipează fidelitatea, reforma, slujirea şi martiriul.
În centrul relicvelor Sfântului Augustin, marele părinte al Bisericii, care învaţă să parcurgem calea interiorităţii pentru a-l găsi pe Dumnezeu şi să înţelegem cuvântul său cu credinţă şi raţiune pentru a o împărtăşi după aceea cu alţii. Există un mesaj preţios şi profund de perceput în crucea pectorală purtată de Leon al XIV-lea la 8 mai, ziua alegerii sale, când s-a prezentat lumii arătându-se la Loja Centrală a Bazilicii "Sfântul Petru". În interiorul său se află în afară de un fragment din oasele episcopului de Hipona, părinte spiritual al Ordinului Sfântului Augustin, care cu Regula sa şi scrierile sale a inspirat fraţi, călugăriţe, surori şi laici şi îmbrăţişeze evanghelia drept constructori de comuniune şi promotori ai binelui comun, alte patru relicve: ale Sfintei Monica, ale Sfântului Toma de Villanova, ale Fericitului Anselmo Polanco şi ale venerabilului Giuseppe Bartolomei Menochio.
Un dar al curiei generale augustiniene
Le-a ales postulatorul general al ordinului augustinian Josef Sciberras pentru darul pe care curia generală a voit să-l ofere confratelui Robert Prevost în ziua în care a fost creat cardinal, la 30 septembrie 2023, şi evocă figuri de sfinţenie ale familiei augustiniene care întrupează fidelitate, reformă, slujire şi martiriu. Călugărul, care la mass-media vaticane nu ascunde bucuria pentru alegerea noului pontif, relatează că fostul cardinal Prevost "era emoţionat" când i-a fost înmânată crucea pectorală, în timpul sărbătorii pregătite pentru el în sufrageria de la Colegiul internaţional "Sfânta Monica", conştient că va avea la piept relicvele Sfântului Augustin şi ale mamei Monica. "În ziua dinaintea conclavului, marţea trecută, i-au trimis un mesaj recomandându-i să poarte crucea pe care i-au dăruit-o, pentru a avea ocrotirea sfinţilor Augustin şi Monica - destăinuieşte părintele Sciberras -. Nu sunt sigur că a purtat-o datorită sugestiei mele, dar când am văzut că a purtat-o pentru jurământ şi că a ţinut-o pentru a se arăta de la bazilica vaticană, preferând-o faţă de altele pe care le putea purta, am fost foarte bucuros."
Augustin şi Monica
Acel fragment din oasele episcopului de Hipona în crucea pectorală a lui Leon al XIV-lea vrea să amintească şi Ordinul Sfântului Augustin, care, întemeiat de Scaunul Apostolic în 1244, a asimilat progresiv idealul său de viaţă, producând roade de sfinţenie de-a lungul secolelor prin viaţa comună, o activitate apostolică intensă, de studiu şi de o profundă spiritualitate, explică postulatorul ordinului augustinian. Relicva Sfintei Monica este semn şi al legăturii lui Augustin cu mama, femeie puternică şi tenace care cu lacrimile sale şi rugăciunea sa neobosită a obţinut convertirea fiului. În Confesiuni, sfântul episcop îi preamăreşte virtuţile ca daruri ale lui Dumnezeu. Era deosebit de evlavios Papa Francisc, care adesea a vizitat mormântul în Bazilica "Sant'Agostino in Campo Marzio" la Roma, fie atunci când era cardinal fie ca papă. Pentru ordinul augustinian, figura Monicăi este indisolubilă de experienţa de convertire şi consacrarea a fiului, fundament al spiritualităţii augustiniene.
Toma de Villanova
Sfântul Toma de Villanova, arhiepiscop de Valencia, care a trăit între secolul al XV-lea şi al XVI-lea, a fost un reformator al vieţii călugăreşti. Este model de păstor consumat pentru turma sa, "cu mirosul oilor sale, folosind expresia atât de îndrăgită de Papa Francisc", adaugă părintele Sciberras. A avut mare atenţie faţă de săraci şi a promovat misiunile în Lumea Nouă. Mare teolog, în 1550 a fondat la Valencia, în Spania, un seminar - activ şi astăzi - înainte ca la Conciliul din Trento să se reglementeze formarea preoţilor.
Anselmo Polanco
Fericitul Anselmo Polanco, episcop de Teruel, martir al persecuţiei religioase din Spania (1936-1939), este păstorul care şi-a dat viaţa până la sfârşit pentru sufletele încredinţate lui. "Până când rămâne chiar şi numai unul din dieceza mea, eu rămân", spunea el. Şi a rămas fidel faţă de poporul său şi faţă de papa, împuşcat pentru mărturia sa de credinţă şi pentru forţa cuvântului său evanghelic.
Bartolomeo Menochio
Venerabilul Giuseppe Bartolomeu Menochio, episcop de Porfirio şi prefect al Mausoleului Apostolic, sacristan pontifical din 1800, a slujit cu curaj Biserica în timpul furtunii napoleoniene, rămânând statornic în credinţă şi fidel şi el faţă de papa chiar şi în momentele mai dificile. Figură de referinţă pentru Biserica din Roma a murit în faimă de sfinţenie la 25 martie 1823, în 1991 Ioan Paul al II-lea a recunoscut trăirea eroică a virtuţilor din partea sa. Reprezintă păstorul curial, este unicul episcop care nu a voit să jure fidelitate faţă de Napoleon şi s-a dedicat total pentru poporul roman.
O mărturisire de credinţă, o orientare pastorală
Relicvele sfinţilor Augustin, Monica, Toma de Villanova, ale fericitului Polanco şi ale venerabilului Menochio erau păstrate în caseta pentru relicve sacre de la postulatura generală augustiniană, iar părintele Sciberras le-a încredinţat relicvaristului Antonino Cottone pentru a le pune în crucea pectorală dăruită după aceea confratelui care acum este papă. "Nu este o simplă decoraţiune - specifică el -, ci o mărturisire vizibilă de credinţă şi o adevărată orientare pastorală. Relicvele care sunt în interiorul ei evocă figuri de sfinţenie legate de Ordinul Augustinian care întrupează fidelitate, reformă, slujire şi martiriu: toate sunt elemente care iluminează şi sprijină slujirea noului pontif."
Tiziana Campisi
(După Vatican News, 10 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
