Sfânta Liturghie arhierească de duminică, 9 februarie 2025, a „Vameșului și Fariseului”, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca a fost dedicată celebrării Zilei Mondiale a Bolnavului și a personalului sanitar. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a avut alături, la masa Sf. Altar, preoții concelebranți: pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Traian Radu Coste Deak, vicar judecătoresc, pr. Anton Crișan, rector al catedralei, pr. Daniel Avram, vicerector, pr. Cristian Langa, pr. Iosif Irimie. Au diaconat dc. Lucian Ovidiu Marișca și dc. Mihai Șona. Studenți seminariști au ajutat la celebrarea înfrumusețată, de asemenea, de răspunsurile liturgice oferite, ca în fiecare duminică, de Corul „Angeli” al Catedralei dirijat de prof. Angela David.
Preasfinția Sa Claudiu și-a început cuvântul de învățătură mulțumind invitatului acestei zile, prof. dr. Ioan Ștefan Florian, președintele Asociației Medicilor Catolici, precum și tuturor medicilor, profesorilor sau personalului medical pentru prezența la această Sfântă Liturghie, dedicată în mod special purtătorilor de suferință și celor ce se află în primele linii ale luptei cu boala, medicii și operatorilor sanitari. Perioada Triodului – perioada de pregătire pentru Postul Mare -, care începe cu această duminică, a fost descrisă de Ierarh ca un timp în care credincioșii sunt chemați, de către Biserică, la o schimbare profundă (metanoia), care să îi conducă mai aproape de Dumnezeu, la reorientarea privirii către Dumnezeu. A amintit că „fiecare an liturgic repropune același parcurs, dar nu este doar o repetiție, ci o întoarcere la lucrurile esențiale care ne ridică încontinuu. Nu ne întoarcem de unde am plecat, ci e o spirală care ne ridică înspre cer încontinuu”.
A meditat în continuare Evanghelia acestei duminici, a „Vameșului și Fariseului” (Lc 18, 10-14) – cu cea dintâi invitație la schimbare, o schimbare a rugăciunii, a calității rugăciunii – în care nu contează statutul social al celui care se roagă, ci rugăciunea care izvorăște din inimă”, fiindcă Dumnezeu „privește la inima omului, nu la eticheta care este pe fruntea lui. În primul rând suntem chemați să ne vedem ca frați și surori”, pentru că, „noi suntem familia lui Dumnezeu. Dacă este ceva de schimbat, avem toată posibilitatea în momentele în care suntem împreună, la Liturghie sau în viața de zi cu zi, putem îndemna la o schimbare pe oricine cu iubire, caritate… Dar disprețul manifestat de fariseu nu trebuie să aibă loc în spațiul nostru intim, în sufletul nostru”.
A reamintit: „la Sfânta Liturghie, chiar înainte de cuminecare, cu toții repetăm rugăciunea Vameșului: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul». Iar apoi, la rugăciunea chiar dinaintea cuminecării recunoaștem că Isus a venit pentru cei păcătoși, «dintre care cel dintâi sunt eu» – fiecare dintre noi. Și, sigur că aici ar fi mult de spus, de ce suntem primii dintre păcătoși (…). Ceea ce noi repetăm la Sfânta Liturghie încontinuu: «Doamne, îndură-te spre noi, Doamne miluiește-ne pe noi». Doar asta ne salvează. Noi ne numim păcătoși și ne recunoaștem păcătoși, nu de dragul umilinței. Nu ca să ne plângem de milă, să ne batem pieptul și să ne umilim până la pământ. Ci, tocmai pentru a recunoaște că fiind atât de păcătoși Dumnezeu ne iubește. De fapt, rugăciunea Vameșului trebuie citită în ansamblu ei: «Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul». Eu, într-adevăr, sunt păcătos, dar Numele lui Isus, Cel care ne aduce «Vestea cea bună», Evanghelia, este: «Dumnezeu mântuiește».”
A explicat: „Așadar eu, păcătos, într-adevăr, mă adresez unui Dumnezeu care mântuiește și legătura dintre noi este milostenia, îndurarea. De aceea vameșul se întoarce îndreptat la casa lui, fiindcă vede lucrurile exact cum sunt”. În rugăciunea vameșului „nu există iluzie. Nu există falsă prezentare, nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața oamenilor. «Sunt un păcătos, e adevărat, Tu ești un Dumnezeu care mântuiește, miluiește-mă, ajută-mă, îndură-te de mine!» Și asta trebuie să fie baza rugăciunilor noastre în general, indiferent că spunem Tatăl nostru, Născătoare de Dumnezeu, Rozariul, Acatistul, Vecernia, Utrenia…, aceasta este atitudinea pe care trebuie să o avem. Ne rugăm unui Dumnezeu care ne mântuiește, indiferent de cât de păcătoși suntem. Aceasta, bineînțeles, nu ca să ne întărim în păcatul nostru, nu să continuăm păcatul nostru spunând că oricum Dumnezeu ne va mântui. Dar acesta este sensul perioadei pe care noi o începem astăzi.”
* * *
La încheierea Sfintei Liturghii, prof. dr. Ioan Ștefan Florian, președintele Asociației Medicilor Catolici a rostit – ca în fiecare an în ultimii 20 de ani -, gândurile și mărturia de suflet și credință a medicului, vorbind și pe baza mesajului Sfântului Părinte Francisc, cu tema celebrării din acest an jubiliar dedicat speranței în Biserica Catolică: „Speranța nu înșală și ne face puternici în suferință”. Și, mai mult decât mesajul Papei dedicat Zilei Bolnavului, a arătat că Sfântul Părinte însuși este „un exemplu de cum poate fi purtată suferința pentru a nu deznădăjdui și, dimpotrivă, pentru a spera”. A mărturisit că a avut recent „fericita ocazie” de a fi în preajma Sfântului Părinte la Vatican. A spus: „Am văzut un om care știe ce e suferința, care simte ce este durerea, dar care, dincolo de toate acestea, are harul de a face lumea să primească fiecare zi ca pe o binecuvântare. Adus pe fotoliu rulant, pe podiumul sălii de conferință, s-a ridicat și a pășit în aplauzele întregii audiențe, deși fiecare pas era ca și cum ar fi urcat Golgota. Suferință, dârzenie, hotărâre și o dorință nestrămutată de a arăta că se poate, că poate, rar mi-a fost dat să văd un efort dătător de speranță mai puternic ca acesta.”
Cuvântul președintelui Asociației Medicilor Catolici a fost o impresionantă mărturie izvorâtă din propriile experiențe și din experiențele, dilemele personalului sanitar în confruntarea cu boala, ce poate fi necruțătoare. Mai presus de toate, dr. Ștefan Florian a transmis un mesaj de speranță: speranță pentru lupta care merită dusă pentru fiecare secundă de viață, speranță pentru puterea de a oferi bucurie, pentru puterea de a oferi speranță „și când se părea că nu mai există nicio speranță”. A mărturisit: „Bucuria pe care o putem oferi, nădejdea pe care o dăruim, nu are echivalent în nicio altă profesie. Ea este cea care ne face să mergem înainte, care ne dă energia de a continua”.
A încheiat amintind de Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, căruia îi este dedicat acest an: „«Cu toții suntem înfrățiți în același suflet din care ne-am împărtășit», spunea Cardinalul Iuliu Hossu cuvinte ce par dedicate aceste zile, Zilei Bolnavului. Indiferent de ce parte a baricadei ne-am afla, să nu uităm că la un moment dat, oricare dintre noi sau cineva drag nouă, poate să aibă nevoie de ajutor, de alinare, de un cuvânt cald, de o încurajare; nevoie de speranță, care este, poate, cel mai potrivit leac pentru durerile trecute și cele prezente. «Cei dăruiți cu harul vindecării pot oferi certitudini, dacă priceperea lor este dublată de credința că suntem cu toții luminați de aceeași lumină», cum frumos spunea Cardinalul Iuliu Hossu. (…) Spunea cineva că în ochii unui copil bolnav vezi toată durerea lumii, la fel cum, cred eu, în zâmbetul unui copil vindecat vezi nemărginirea speranței.” Și a oferit un frumos exemplu: „Unul din cele mai prețioase tablouri din cabinetul meu este realizat de o fetiță care încă nu avea 14 ani când am operat-o pentru o tumoră malignă situată adânc în creier. La un an după operație mi-a dăruit tabloul, viu colorat, pictat de ea. Este imaginea pe care o văd în fiecare zi. Tabloul nu are titlu. Eu îi spun «culorile speranței»”.
În aplauzele credincioșilor, Preasfinția Sa Claudiu a mulțumit încă o dată invitatului său, prof. dr. Ștefan Florian, i-a mulțumit „pentru mâinile de aur și pentru darul cuvântului, pentru felul în care ați aplicat acest mesaj al speranței, al Papei Francisc”, l-a asigurat, pe el și „pe toți cei ce sunt aproape de bolnavi”, de rugăciunea neîncetată a Bisericii. Totodată, Ierarhul a reafirmat – susținând cele prezentate de dr. Florian -, că nobila misiune a medicului „pe lângă toată știința medicală”, poate fi împlinită doar prin puterea vindecătoare a iubirii. Zilei Mondiale a Bolnavului, în acest an dedicat Cardinalului Iuliu Hossu, îi va fi dedicat și un program de conferințe în după-amiaza de marți, 11 februarie 2025, la Catedrala „Martirilor și Mărturisitorilor sec. al XX-lea” din Piața Cipariu, Cluj-Napoca (v. aici).
