În capitolul 4 din Deuteronom, Moise vorbește astfel poporului ales: Când vei fi la necaz şi când te vor ajunge toate acestea în curgerea vremii, te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi vei asculta glasul Lui. Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu bun şi îndurat; nu te va lăsa, nu te va pierde şi nici nu va uita legământul încheiat cu părinţii tăi, pe care l-a întărit cu jurământ înaintea lor. Cercetează timpurile trecute, care au fost înainte de tine, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ; ... ca să ştii că numai Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu şi nu mai este altul afară de El...Pentru că El a iubit pe părinţii tăi şi v-a ales pe voi, urmaşii lor...
Ce facem noi acum, când ascultăm evanghelia de astăzi? Facem exact ce ne invită Moise: cercetăm timpurile trecute, din ziua în care Dumnezeu l-a facut pe om, descoperind bunătatea și îndurarea Domnului și iubirea pe care a manifestat-o pentru părinții noștri. De ce? Doar pentru a ne minuna de niște lucruri trecute, rămânând cu un gust amar fiindcă noi nu am fost prezenți? Nicidecum! Contemplăm trecutul pentru a descoperi că prin iubirea pentru părinții noștri, Dumnezeu ne-a ales și pe noi. De unde știm acest lucru? Din cuvintele aceluiași Moise din capitolul 5: Domnul Dumnezeul vostru a încheiat cu voi legământ în Horeb. Legământul acesta nu l-a încheiat Domnul cu părinţii noştri, ci cu noi, cei ce suntem astăzi cu toţii vii aici. Oare despre ce vorbește Moise? Toți cei care erau la Horeb în momentul legământului sunt morți în momentul în care acest discurs are loc. Moise îi are de fapt în față pe urmașii acelora, însă le vorbește ca și cum ei înșiși ar fi fost prezenți. La fel este și cu noi. Ascultând Evanghelia contemplăm trecutul pentru a descoperi iubirea lui Dumnezeu pentru noi cei prezenți astăzi. Așadar înșiruirea de nume, aparent plictisitoare, pe care tocmai am ascultat-o este un fel de scrisoare de dragoste adresată nouă. Și nu doar atât, ci noi suntem generația care trăiește iubirea împlinită, așteptările realizate și contemplăm cu ochii noștri ceea ce părinții noștri au dorit cu atâta dor să vadă! Fiindcă seria de nume și de generații se împlinește în ultimele versete: și nașterea lui Isus Cristos așa a fost... Promisiunile din Grădina Raiului, legămintele de pe Horeb și toate celelalte, astăzi sunt realizate în Fiul lui Dumnezeu care se face om pentru noi, născându-se în Betleemul Iudeii din Maria Fecioara.
O noapte de Crăciun, despre care auzim și noi prin cântul colindelor, spune povestea iubirii Cerului pentru fiecare dintre noi: Cercetează timpurile trecute, care au fost înainte de tine, din ziua când a făcut Dumnezeu pe om pe pământ; ... ca să ştii că numai Domnul Dumnezeul tău este Dumnezeu şi nu mai este altul afară de El...si El a iubit pe părinţii tăi şi v-a ales pe voi, urmaşii lor...
PS Claudiu,
Episcopul Curiei
Ev Mt 1,1-25
Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac; Isaac a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii lui; Iuda a născut pe Fares şi pe Zara, din Tamar; Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; Aram a născut pe Aminadav; Aminadav a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; Salmon a născut pe Booz, din Rahav; Booz a născut pe Iobed, din Rut; Iobed a născut pe Iesei; Iesei a născut pe David regele; David a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Iezechia; Iezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon; După strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; Iacov a născut pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos. Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri. Iar naşterea lui Isus Hristos aşa a fost: Maria, mama Lui, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei înainte împreună, s-a aflat având în pântece de la Spiritul Sfânt. Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Şi cugetând el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Spiritul Sfânt. Ea va naşte Fiu şi vei chema numele Lui: Isus, căci El va mântui poporul Său de păcatele lor. Acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: "Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu". Şi deşteptându-se din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe logodnica sa. Şi fără să fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a născut pe Fiul său Cel Unul-Născut, Căruia I-a pus numele Isus.
