Pelerinajul eparhial la Adormirea Maicii Domnului, la Mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuar arhiepiscopal major din Cluj-Napoca
În dimineața marii Sărbători a Adormirii Maicii Domnului, 15 august 2024, după o seară și o noapte de veghe și rugăciune la Mănăstirea Maicii Domnului, Sanctuarul Arhiepiscopal Major din Cluj-Napoca, în procesiune, Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, și preoții care au sosit din întreaga Eparhie au traversat curtea mănăstirii. Ierarhul a depus racla cu moaștele Fericitului Iuliu Hossu la icoana Sanctuarului, „Maica Sfântă Mângâierea celor ce plâng”, care se afla, din ziua înainteserbării, la dreapta altarului exterior, în fața capelei Mănăstirii.
A urmat Sfânta Liturghie arhierească celebrată de Episcopul eparhial, preoți concelebranți fiind pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, pr. Cristian David, rector al Sanctuarului, și pr. Daniel Avram, vicerector al Catedralei Schimbarea la Față, preot al Curiei episcopale. Ceilalți preoți și Surorile Congregației Maicii Domnului, cu Maica Teodorina, Superioara generală, au stat în jurul zonei altarului, la care, fiind celebrată Sfânta Liturghie, s-a actualizat, ca de fiecare dată, Cina cea de Taină – Jertfa mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu, Fiul celei „pline de har”, venerată de îngeri, Preasfânta Maică Maria. A diaconat dc. Romulus Iușan; studenți ai Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” au fost de asemenea de față, ajutând la celebrare. La nașterea la Cer a Maicii Sfinte, mii de pelerini, credincioși ai Eparhiei de Cluj-Gherla și nu numai, au venit, în această frumoasă zi de vară, să o cinstească în rugăciune. Răspunsurile liturgice și înălțătoare cântece mariane le-au intonat cu măiestrie coriștii Corului „Angeli” al Catedralei Schimbarea la Față.
Cuvântul de învățătură l-a rostit Preasfinția Sa Claudiu. A început mulțumind pelerinilor că au făcut efortul de a veni la acest Pelerinaj eparhial. A mulțumit preoților care au organizat și au însoțit grupuri, a mulțumit tuturor celor care s-au implicat în organizarea evenimentului, autorități locale, persoane consacrate, tineri, voluntari. „Am venit cu toții aici, fiindcă este un moment special în viața noastră spirituală, în anul liturgic”. A amintit că anul bisericesc se încheie și începe cu marile sărbători ale Adormirii și Nașterii Maicii Domnului și, a spus, „deja privind la acest aspect înțelegem importanța prezenței Maicii Sfinte în viața Bisericii.”
A descris apoi icoana Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, care „o prezintă pe Maica Sfântă întinsă pe un catafalc, cu apostolii lângă ea și Isus, deasupra, care o primește. În brațele lui Isus, Maica Sfântă apare ca un prunc. Biserica ne spune prin acest simbolism că așa cum Maica Sfântă l-a primit pe Isus în brațele ei, dându-i un trup, la fel Isus o primește pe Maica Sfântă în viața veșnică, împlinindu-i existența.” De aceea, „de fapt, la sărbătoarea de astăzi noi am venit la aniversarea nașterii Maicii Domnului la viața Cerului”. Și privind la exemplul Maicii Sfinte, înțelegem că „Dumnezeu nu își abandonează niciodată copiii, nu ne lasă niciodată din mâna Lui ocrotitoare. Chiar dacă trecem prin valea morții, El este cu noi. De aceea, iubiți credincioși, sărbătoarea de astăzi este atât de mare, fiindcă ne vorbește despre noi: în Maica Sfântă, vedem că moartea nu mai are putere asupra noastră, în Maica Sfântă privim viața noastră. Vedem ceea ce trăim și ceea ce ne așteaptă. Ne așteaptă o viață veșnică plină de fericire”.
Preasfinția Sa Claudiu a amintit și de moaștele „extrem de importante” și care „ne vorbesc din nou despre sensul acestei sărbători”: „Avem o relicvă a Sfintei Ana, care este mama Maicii Sfinte, bunica lui Isus și tainic, spiritual, bunica noastră, fiindcă suntem frații și surorile lui Isus.” Relicva Sfintei Ana ne vorbește despre faptul că „Maica Sfântă s-a născut la fel ca noi. Și apoi avem o relicvă particulară, o bucățică din vălul Maicii Sfinte”, care „ne vorbește despre adormire”, fiindcă este singura relicvă rămasă, Maica Sfântă a fost înălțată cu trupul și cu sufletul la Cer.” A continuat: „Avem relicvele Fericitului Iuliu Hosu… un om, un Episcop, un Cardinal care și-a trăit viața pe urmele Maicii Sfinte și noi astăzi îl numim fericit, deși pentru lume el este mort, deși pentru lume el a fost batjocorit. Îl numim fericit, deși lumea l-a omorât.”
Prin aceasta, „intrăm în logica sărbătorii Adormirii Maicii Domnului”, deoarece știm că „pentru noi, cei botezați, moartea, suferința, durerile, bolile, nu au o putere care să ne închidă existența. Simțim greutatea crucii, simțim greutatea suferinței, așa cum a simțit-o și Iuliu Hosu. Nu a mers în pușcărie fiindcă a dorit să sufere, dar a fost dispus să sufere pentru Cristos. De ce? Fiindcă nu a fost dispus să își vândă credința – «Credința noastră este viața noastră». În schimb a trăit cu seninătate, împreună cu toți ceilalți Episcopi… la fel ca primii martiri: ei nu se bucurau, nu cântau fiindcă mureau, ci fiindcă știau că moartea nu are putere asupra lor, că totul de-abia începe.”
Episcopul a subliniat: „La fel cum Maica Sfântă este reprezentată sub forma unui prunc, a unui copilaș, în brațele lui Isus, așa este și pentru noi, așa a fost și pentru ei. Și de aceea este atât de important, venerând relicvele lor, să ne aducem aminte de viața spirituală. Nu pentru a le atinge ca să avem noroc, să ne meargă bine. Ci pentru ca atingându-le să ne aducem aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru noi, de faptul că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată, că Maica Sfântă nu ne abandonează niciodată. De aceea suntem astăzi aici, de aceea am insistat să veniți aici în număr cât de mare, fiindcă aici regăsim speranța noastră. Aici ne punem sub ocrotirea Maicii Sfinte și o rugăm pe ea să fie memoria noastră mântuitoare, să ne aducă ea aminte că nu suntem singuri, că nu suntem părăsiți, nici atunci când suferim, nici atunci când murim.”
”Moartea, acel moment de singurătate extremă, a fost biruită. În moarte suntem împreună cu Isus, cu Maica Sfântă, cu Fericitul Iuliu Hossu și cu toți sfinții din toate timpurile. Ei ne așteaptă, ei ne ocrotesc, ei ne conduc. De aceea, sărbătoarea de astăzi să rămână o sărbătoare a sufletelor voastre. Să rămână cu voi sensul, spiritul sărbătorii și când plecați de aici. Și ori de câte ori ne este frică, ori de câte ori trecem printr-o vale obscură, ori de câte ori moartea apare să își arate chipul în viața noastră, în viața familiei noastre, în viața celor dragi, să ne aducem aminte de prezența Maicii Sfinte și să o rugăm să fie lângă noi tot timpul”.
La încheierea Sfintei Liturghii s-au făcut rugăciunile rânduite pentru obținerea darului indulgenței plenare. A urmat un moment de întâlnire personală a fiecărui credincios cu Preasfânta Fecioară Maria – prin închinarea la Icoana Sanctuarului – sub razele strălucitoare ale soarelui imaginând revărsarea de har și lumini cerești în suflete, prin rugăciunea împreună a poporului lui Dumnezeu, a Familiei reunite a Bisericii. Cum se cuvine celei mai luminoase Regine, din al cărei Văl – semn de protecție – o bucată se afla în racla incorporată în partea superioară a Icoanei, Maica Sfântă era asistată, cum a evidențiat Preasfinția Sa Claudiu, prin sfinte moaște, de Sfânta Ana, Mama Preasfintei Fecioare Maria, și de Fericitul Arhiereu Iuliu Hossu, cel care, așa cum a promis, în fața tronului ceresc se roagă neîncetat pentru Biserica sa luptătoare pe pământ. La plecare, după ce s-au învrednicit de hrana spirituală primită prin rugăciune, pentru credincioșii pelerini era pregătită și hrană trupească, pentru ca în această zi de mare sărbătoare bucuria tuturor să fie deplină.
