A împărtăși unui copil o veste dificilă, rea, necesită să vorbești în adevăr și să dai dovadă de delicatețe și tandrețe.
„Am aflat întâmplător despre decesul bunicului meu, după înmormântarea lui! La acea vreme, copiii nu erau întotdeauna prezenți, dar am rămas cu o amintire teribilă. Îmi pierdusem bunicul și mă simțeam trădată, exclusă din suferința familiei,” povestește Marie, care are acum peste 60 de ani și a cărei rană cauzată de acea marginalizare este încă vie. A împărtăși unui copil un subiect dificil, greu, necesită să vorbești cu adevăr și să dai dovadă de delicatețe și tandrețe. Fie că este vorba de moartea unui apropiat, de șomaj, de anunțarea unei boli sau de povestea unei catastrofe naturale, care sunt măsurile de precauție de luat pentru a vorbi despre acestea cu copilul tău?
ALEGE MOMENTUL
Fără a aștepta la nesfârșit momentul ideal, părinții trebuie să decidă când să anunțe o veste dificilă. Un moment ales, dedicat, fără riscul de a fi întrerupt, de exemplu, de telefon. Adulții vor avea grijă, de asemenea, să aleagă cadrul potrivit. Pragul ușii sau un loc de trecere nu sunt ideale. Copilul poate avea nevoie de intimitate. Este bine să alegi un loc potrivit pentru a primi reacția, emoțiile copilului.
VORBEȘTE CU CALM ȘI BLÂNDEȚE
Să găsești cele mai potrivite cuvinte pentru a descrie realitatea este fundamental. A spune tot și a intra în multe detalii nu va fi necesar, însă adevărul trebuie împărtășit, chiar și celor mai mici. „Un bebeluș are o senzorialitate care îi permite să perceapă lumea,” explică Nicole Prieur, filozof și terapeut de familie. Copilul, indiferent de vârstă, nu va fi șocat de tristețea adultului. Dimpotrivă, împărtășirea tristeții îi permite copilului să-și accepte propria tristețe. Dacă adultul preferă să spună că totul este bine sau să liniștească în exces, copilul riscă să se îndoiască de propriile emoții și sentimente: îndoială, furie, frică, tristețe. Fraze scurte, clare și fără ambiguități vor permite copilului să înțeleagă mesajul pe care adultul i-l transmite.
RĂSPUNDE ÎNTREBĂRILOR SALE
Adulții nu vor avea neapărat toate răspunsurile. Asta nu trebuie să îi împiedice să asculte și să răspundă la întrebările copilului. Va găsi tata un nou loc de muncă? Se va vindeca mama? Fără a întreține iluzii, adultul poate răspunde „Tata va găsi cu siguranță un nou loc de muncă, dar nu știu când,” „Mama se tratează și am încredere că medicul ei ia cele mai bune decizii posibile.” Copilul poate spera uneori să găsească o soluție, așa cum își amintește cu emoție Jean, tată a trei fete. „Când mi-am pierdut locul de muncă, a doua mea fiică mi-a adus monedele adunate în pușculița ei și m-a întrebat dacă ar putea să mă ajute ca să fiu mai puțin îngrijorat.” Este important ca părinții să primească reacțiile copilului în fața încercării care se prezintă, având grijă să nu lase povara pe umerii tineri ai acestuia. Jean și-a mulțumit astfel fiica pentru generozitatea ei, asigurând-o: „Tata este stresat, dar sunt tatăl tău, am grijă de tine.”
DĂ DOVADĂ DE TANDREȚE
Copilul care primește o veste dureroasă, moartea unui apropiat sau chiar a unui animal, sau boala unuia dintre cei dragi, are nevoie de consolare. Cu delicatețe, adultul îi poate îmbrățișa sau îl poate lua de mână, dacă copilul pare receptiv. Copilul are nevoie să simtă fizic că marea durere pe care o află este o încercare, dar că această încercare nu îl separă de dragostea pe care apropiații săi i-o poartă.
Mai mult, este bine să-i reamintești copilului că nimic nu îl poate separa de dragostea lui Dumnezeu: „Cât timp îmi voi avea sufletul în suferință și inima întristată zi de zi? Eu mă sprijin pe iubirea ta; ca inima mea să se bucure de mântuirea ta!” (Ps 12). Durerea poate să-l copleșească pe copil în întregime. Totuși, părinții lui îi pot aduce o rază de speranță. Există un timp pentru lacrimi, dar într-o zi, el va râde din nou. Pentru moment, suferința este aici, trebuie alinată, de trăit pe urmele lui Cristos, cel care este Om al durerilor, familiarizat cu suferința.
Traducere: ACC
