de Francesco Ricupero
Cine devine preot? Rezultate ale unui studiu pe urma socio-demografiei şi a motivaţiilor aspiranţilor la preoţie în Germania: este titlul unei cercetări prezentate în zilele trecute de Conferinţa Episcopală Germană şi de Centrul pentru Cercetarea Pastoraţiei Aplicate. Obiectivul studiului era acela de a investiga asupra originilor socio-religioase şi asupra motivaţiilor preoţilor abia hirotoniţi cu scopul de a găsi strategiile de întreprins. Au luat parte la cercetare 847 de preoţi hirotoniţi între 2010 şi 2021 în Germania.
"Vocaţiile sacerdotale - a explicat profesorul Matthias Sellmann, director al Centrului pentru Cercetarea Pastoraţiei Aplicate - sunt cele mai probabile tocmai în acele locuri care riscă să se usuce din punctul de vedere demografic şi social". Aceste locuri includ, între altele, familiile numeroase, prezenţa de persoane care se formează la credinţa catolică şi posibilitatea de a trăi experienţă în sânul parohiilor. "Cea mai mare parte a preoţilor - adaugă Sellmann - nu se văd ca un «lider creativ»; mulţi se simt străini de locurile şi de valorile din societatea modernă". Riscul este că "vor contribui puţin la dezvoltarea creativă a Bisericii însăşi şi a societăţii contemporane".
Din studiu reiese că preoţii se străduiesc să dobândească un profil de competenţă care se concentrează asupra "persoanei" şi asupra "spiritualităţii". Conform lui Sellmann, cea mai mare parte a aspectelor referitoare la organizare şi la rol sunt ignorate. Asta poate provoca aspecte critice pentru că pe termen lung vor desfăşura un rol de responsabilitate în structuri "tot mai mari şi bogate în resurse şi vor fi destinaţi să fie depăşiţi atunci când va fi vorba de a ocupa poziţii de conducere".
În afară de asta, cercetarea remarcă faptul că mulţi preoţi refuză să se angajeze în relaţii parohiale intense, trecând în schimb la îndeplinirea formală a rolului lor în căutarea de locuri de inspiraţie din afara parohiei. "Atenţia angajatorului - se recomandă - trebuie să fie foarte intensă în acest caz". De aici, acelaşi Sellmann face o critică faţă de pastoraţia vocaţională, despre care s-a văzut puţin până acum în Biserică şi în societatea din Germania şi care dă viaţă unei imagini a preotului destul de controversată. In primis, scandalurile abuzurilor sexuale au contribuit la creşterea unei conştiinţe colective anticlericale. "Pentru a schimba direcţia - a afirmat el - este nevoie de o voinţă determinată, coerentă şi întemeiată spiritual şi teologic".
Satisfacţie cu privire la rezultatele cercetării a fost exprimată de Monseniorul Michael Gerber, episcop de Fulda şi preşedinte al Comisiei pentru vocaţii şi pentru slujirile ecleziastice din Conferinţa Episcopală Germană, "pentru că furnizează sfaturi practice pentru munca în pastoraţia vocaţională. De fapt, peste 70% dintre cei intervievaţi au afirmat că rugăciunea silenţioasă este locul în care au trăit propria vocaţie. Aşadar, unde putem crea - s-a întrebat prelatul - aceste locuri de rugăciune silenţioasă în panorama noastră pastorală? Unde să facem disponibil un spaţiu pentru aceste experienţe în tăcere? Unde putem permite, mai ales celor mai tineri care fiind «nativi digitali» sunt obişnuiţi să fie în mod constant on-line şi accesibili prin dispozitive electronice, de a avea momente de adevărată tăcere şi concentrare pentru a trăi experienţe cu Cristos care să ducă la decizii de viaţă? Este vorba de întrebări importante pe care fiecare dintre noi trebuie să şi le pună".
Studiul furnizează de asemenea idei importante în domeniul formării din seminar şi al formării candidaţilor preoţi în ansamblul său. "Dorinţa puternică a celor intervievaţi de o dezvoltare personală (71%) şi de o introducere la propria spiritualitate (63%) - a comentat Monseniorul Gerber - nu poate decât să fie primită cu favoare şi încurajată luând în considerare şi experienţele de violenţă şi abuz în cadrul Bisericii noastre". Totuşi, "importanţa maturităţii umane este centrală şi pentru vocaţia sacerdotală pentru că preotul desfăşoară un rol în cadrul unei instituţii; şi ca îngrijitor de suflete, în structuri sociale adesea complexe, cum sunt parohiile, este activ ca director sau moderator. Aici - conclude episcopul - se întâlnesc exigenţe personale şi condiţii profesionale".
(După L'Osservatore Romano, 17 iunie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
