De Laure Mestre
Avem uneori tendința să ne culpabilizăm asupra situației interiorului nostru, comparându-ne fără încetare cu vreun vecin sau cu vreo prietenă mult mai organizată sau mai ordonată. Și dacă am învăța să facem din casă nu o vitrină a perfecțiunii, ci doar un loc de viață mai agreabil?
«În bucătărie și în cameră, totul este curat și bine aranjat. Roșcovana-Găină este o bună gospăodină: nici urmă de praf pe mobilă, flori în vaze, iar la ferestre niște perdele drăguțe». (Poulerousse, coll. «Histoires du Père Castor » [Roșcovana-Găină colecția «Istorioarele Tatălui Castor»]). Unele gospodine reuseșc să se recunoască în descriere. Însă acest lucru nu este decât unul idilic, cum sunt adesea poveștile.
Totuși – din cauza meseriei mele – numeroase persoane mă primesc în casa lor cu «Scuzați dezordinea»... Această frază banală reflectă uneori o necesitate de recunoaștere (vanitate sau falsă modestie). Ea traduce de cele mai multe ori o dezarmare (rușine sau oboseală), un sentiment de descurajare care exclude speranța.
Îl primești tu pe Hristos la tine spunându-I: «Scuză dezordinea»? El știe dinainte că noi avem nevoie de privirea Sa plină de compasiune și de iertare. El cercetează inimile și cunoaște slăbiciunile noastre. Ca și lui Zaheu, ne cere numai să mergem în intâmpinarea Sa.
Să ne dăm silința, fără orgoliu și descurajare
Nu se pune problema să ne resemnăm, dar nici să ne inventăm la repezeală o casă ireproșabilă, un interior impecabil. Știu că locșorul meu nu se aseamănă deloc cu un magazin de decorații interioare. Vreau pur și simplu să fac tot posibilul, fără orgoliu și descurajare. Cu utilitate, eu pot să decid să fac din casa mea nu o vitrtină a perfecțiunii mele, ci numai un loc de viață mai agreabil, din iubire pentru cei care trăiec în ea sau pentru cei care-i vor trece pragul (și în care îl recunosc pe Hristos cel compătimitor). Acest fapt deja îndepărtează o bună parte din presiune.
Să căutăm deci armonia decorativă în casa noastră prin iubire, fără grabă dar cu detereminare: decideți-vă să aranjați un raft, mutați o mobilă pentru a face viața de zi cu zi mai ușoară, asortați culorile perdelelor cu cea a fotolilor...
Printere altele, transformându-ne în fotograf de interioare este o rețetă simplă și ludică pentru a ne îmbunătății în mod senin. Pentru acesta, nimic mai simplu: trebuie să facem o fotografie a sufrageriei sau a camerei din cel mai bun unghi posibil. Astfel veți conștinetiza ceea ce, în imagine, arată urât (nu-i așa că este și ceea ce jenează și în viața de zi cu zi?). Este un bun mijloc de a aduce îmbunătățiri și de a progresa pas cu pas.
Acest exercițiu este recomandat atât părinților cât și copiilor pentru a persevera cu entuziasm, deoarece «descurajarea este inamicul perseverării tale» (Sfântul Josemaria Escriva, Drumul). Să accept că pot să mă perfecționez este a recunoaște că sunt mai mult decât imaginea pe care vreau să o arăt despre mine. Am un preț în ochii lui Dumnezeu!
Traducere: Pr. Andrei Mărcuş
Laure Mestre este mamă a patru copii, locuiește în Lille - Franța, și este consilier în decorări interioare cu o mare grijă pentru armonie și simplicitate, în așa fel încât casa să fie mediul ideal în care vița de familie să se implinească.
Sursa:www.famillechretienne.fr
