Pe 25 mai 1899, în enciclica Annum Sacrum, Leon al XIII-lea a cerut consacrarea omenirii la Preasfânta Inimă a lui Isus pe 11 iunie a aceluiaşi an.
"În aceste vremuri, se încearcă ridcarea unor ziduri între Biserică și societatea civilă. În organizarea și administrarea statelelor, prea puţin mai contează autoritatea legii sacre și divine. Se încearcă astfel să nu se mai stabilească nici un fel de raport între viața publică și religie. Se doreşte să dispară credința în Cristos și, dacă este posibil, alungarea lui Dumnezeu de pe pământ. Cu spirite pline de o insolentă mândrie, ar trebui să fim surprinşi de faptul că o bună parte dintre oameni au ajuns la un grad de tulburare și sunt purtaţi de valurile vieţii la un punct care nu mai permite nimănui să fie ferit de frică și pericol? (13) [...]
În perioada cea mai apropiată de originile sale, atunci când Biserica a suferit jugul Cezarilor, crucea aparută pe cer unui tânăr împărat a fost semnul și principiul unei victorii complete. Iată, în zilele noastre, ne este pus în faţa ochilor un alt semn divin: este Preasfânta Inimă a lui Isus, cu o cruce strălucitoare în mijlocul flăcărilor. În El trebuie să ne punem toate speranțele noastre. Lui trebuie să-i cerem şi de la El trebuie să aşteptăm mântuirea omenirii. (15)”
Textul consacrării
Preadulce Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, aruncă o privire spre noi care îngenunchem cu smerenie înaintea Ta. Suntem ai Tăi şi vrem să fim ai Tăi. Şi, ca să fim cât mai strâns uniţi cu Tine, iată că, în ziua de azi, fiecare din noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii Tale Preasfinte. Mulţi nu Te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile Tale şi s-au lepădat de Tine. Fie-ţi milă, bunule Isuse, şi de unii, şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima Ta Preasfântă. Doamne, fii Regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de Tine, ci şi al fiilor rătăciţi care Te-au părăsit; fă să se întoarcă degrabă la casa părintească, să nu piară de lipsă şi de foame.
Fii Regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neînţelegerea; adă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă pentru ca, în curând, să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Fii, în sfârşit, Regele tuturor acelora care mai trăiesc în vechile superstiţii păgâneşti; scoate-i din întuneric şi adu-i la lumină şi la Împărăţia lui Dumnezeu.
Dă, Doamne, Bisericii Tale libertate statornică şi fără piedici, dă tuturor popoarelor linişte şi bună înţelegere şi fă ca, de la o margine la alta a pământului, să răsune un singur glas: lăudată să fie dumnezeiasca Inimă Care ne-a dobândit mântuire, Ei să-I fie mărire şi cinste în vecii vecilor.
Sursa:lesalonbeige.blogs.com
